Un „tezaur” energetic sub nisipurile Saharei: promisiune sau o nouă fațată a colonialismului verde?
În centrul vastului și aridului deșert Sahara, oamenii de știință au identificat ceea ce unii consideră a fi una dintre cele mai mari surse de energie curată existente pe Pământ. Este vorba despre potențialul imens de generare a hidrogenului verde — un tip de energie regenerabilă ce ar putea juca un rol crucial în combaterea schimbărilor climatice și în reducerea dependenței de combustibilii fosili. Totuși, dincolo de viziunea tehnologică și oportunitățile economice, această descoperire suscită întrebări serioase referitoare la impactul asupra mediului și asupra comunităților locale, precum și riscul generației unui nou tip de colonialism energetic.
Ce reprezintă realmente “tezaurul” ascuns sub Sahara?
Conform unui raport menționat de EcoPortal, sub nisipurile Saharei există potențialul de a produce hidrogen verde la o scară considerabilă. Energia solară intensă și suprafețele extinse de terenuri neutilizate fac din această regiune un loc ideal pentru instalarea de panouri fotovoltaice și echipamente necesare electrolizei apei — procesul prin care apa se descompune în oxigen și hidrogen cu ajutorul curentului electric provenit din surse regenerabile.
Această metodă de obținere a hidrogenului nu produce emisii de gaze cu efect de seră, transformând hidrogenul verde într-un combustibil curat care promite să aibă un rol central în tranziția energetică globală, în special în sectoare greu de decarbonizat, cum ar fi transporturile grele și industria.
Provocări tehnologice și infrastructurale
Cu toate acestea, valorificarea resurselor de hidrogen verde din Sahara constituie o sarcină complexă. Hidrogenul are o densitate energetică volumetrică scăzută, ceea ce implică dificultăți în transportul său pe distanțe mari fără a fi comprimat, lichefiat sau transformat chimic în amoniac — procese ce necesită infrastructuri sofisticate și costuri energetice ridicate.
Ben Gallagher, analist la compania de consultanță Wood Mackenzie, afirmă că Africa ar putea juca un rol esențial în furnizarea de hidrogen verde pentru Europa, însă infrastructura actuală de transport și conversie nu este suficient de dezvoltată pentru a sprijini exporturi la scară industrială. În plus, transportul hidrogenului cu camioanele nu reprezintă o soluție sustenabilă pe termen lung pentru alimentarea sistemelor energetice ale Uniunii Europene.
Riscuri sociale și ecologice: un posibil nou colonialism energetic
Dincolo de aspectele tehnologice, există numeroase preocupări legate de impactul socio-economic și ecologic al exploatării acestei resurse. Extracția și infrastructura asociate ar putea afecta comunitățile locale din regiunile defavorizate și instabile din nordul și vestul Africii. Ecosistemele fragile ale deșertului sunt în pericol de a fi distruse, iar drepturile popoarelor indigene pot fi ignorate.
Experții atrag atenția asupra riscului unui nou val de „colonialism verde” — un fenomen prin care puteri economice din Nordul Global extrag resurse regenerabile din Sudul Global în propriul interes, fără a oferi în schimb dezvoltare echitabilă sau beneficii sustenabile pentru statele africane implicate. Amintirile colonialismului clasic, când resursele naturale ale Africii erau sistematic exploatate în folosul altor continente, sunt înca vii în memoria istorică a regiunii.
Pericolul este ca, în absența unor politici care să asigure parteneriate echitabile și incluziunea economică a populației locale, proiectele de extracție a hidrogenului verde să reinterpreteze un model economic dezechilibrat, chiar dacă principiul lor se sprijină pe promisiunea unui viitor sustenabil.
Spre o tranziție energetică etică și sustenabilă
Pentru ca tranziția energetică să fie cu adevărat sustenabilă, este insuficient ca energia să fie curată din perspectiva tehnologică; trebuie să fie și etică din punct de vedere social și echitabilă din punct de vedere economic. Proiectele de
