Un nou studiu semnificativ subliniază rolul disproporționat al celor înstăriți în criza climatică globală
O cercetare recentă publicată în renumita revistă Nature Climate Change scoate la iveală o realitate alarmantă: cei mai bogați dintre noi contribuie în mod disproporționat la accelerarea încălzirii globale. Studiul relevă că elitele economice, reprezentate de cele mai înstărite 10% dintre locuitorii globului, sunt vinovate pentru două treimi din încălzirea globală înregistrată din anul 1990.
Această evaluare riguroasă confirmă vechile suspiciuni și formulează o critică severă la adresa sistemului economic global: inegalitatea economică nu este doar o problemă de justiție socială, ci și un factor esențial în intensificarea crizei climatice.
Contribuția disproporționată a celor mai bogați
Datele cercetării sunt concludente. 1% din populația globală — elitele cele mai înstărite ale planetei — generează emisii de gaze cu efect de seră de 20 de ori mai mult decât restul de 99%. Între 1990 și 2019, acest grup elitist a fost responsabil de aproape jumătate din emisiile globale poluante, în timp ce cei mai săraci 50% din populație au contribuit cu doar 10%.
Aceste statisticii reflectă mai mult decât un stil de viață extravagant caracterizat prin automobile de lux, avioane private și locuințe mari. Majoritatea impactului climatic al celor bogați provine din investițiile și afacerile lor — în posesia de companii, industrii extrageri și fonduri de investiții implicate în exploatarea intensă a resurselor. Aceștia nu poluează doar prin consum, ci controlează direct motoarele industriale ale poluării globale.
Sistemul economic menține iluzia responsabilității personale
De peste două decenii, discuțiile publice au pus accentul pe responsabilitatea individuală în combaterea schimbărilor climatice. Consumatorii au fost încurajați să recicleze, să aleagă produse ecologice, să evite plasticul și să folosească biciclete sau transport în comun. Deși acțiunile personale contează, cercetarea arată că ele acoperă doar o mică parte din problema globală.
Carl-Friedrich Schleussner, co-autor al studiului, subliniază că „sursa reală a emisiilor nu se află în acțiunile de zi cu zi ale cetățenilor, ci în structura profund inechitabilă a economiei globale”. Așa cum notează jurnalistul George Monbiot, „pentru comerțul global, Pământul este atât pradă, cât și groapă de gunoi”. Ciclul extragere-producție-consum-aruncare este alimentat de logica maximizării profitului, nu de nevoile autentice ale majorității populației.
Cei săraci suportă costurile crizei climatice
Paradoxal, comunitățile care contribuie cel mai puțin la emisiile globale de carbon sunt cele care suferă cel mai mult din cauza schimbărilor climatice. Fenomene extreme precum seceta, inundațiile, migrarea forțată și pierderea resurselor naturale afectează disproporționat țările și regiunile cele mai vulnerabile din punct de vedere economic.
Această asimetrie nu este întâmplătoare, ci sistemică. Când bogăția și resursele sunt concentrate în vârf, suportul infrastructurii rezistente la crize și capacitatea de adaptare devin privilegii pentru un număr mic de oameni și națiuni.
Soluții necesare pentru o tranziție echitabilă
Rezultatele studiului conduc la o concluzie evidentă: abordarea crizei climatice nu va putea fi realizată doar prin schimbări individuale. Este necesară o transformare profundă a sistemului economic global și a politicilor publice. Printre măsurile sugerate de cercetători și experți în politici publice se numără:
– Impozitarea progresivă a carbonului, prin care emisiile celor bogați să fie taxate proporțional cu impactul lor real
