Renii din Svalbard prosperă de când au început să mănânce iarbă înghețată

Temperaturile mai mari favorizează creșterea plantelor, iar renii din Svalbard prosperă hrănindu-se cu iarba înghețată care iese prin zăpadă sau gheață.

Mai mici și mai grași decât verii lor din Laponia, dar având în continuare coarne impresionante, renii din Svalbard locuiesc aproape în toate zonele non-glaciare ale arhipelagului norvegian Svalbard, care se află la doar 800 de kilometri de Polul Nord.

La fel ca alte regiuni arctice, Svalbard s-a confruntat cu ninsori mai abundente și evenimente de ploaie pe zăpadă (în care ploaia cade pe un strat de zăpadă existent și îngheață) mai frecvente în ultimii ani, ceea ce le-a îngreunat renilor săpatul după hrană.

Rapoartele despre înfometarea în masă a renilor din Rusia și scăderea populațiilor de reni din Canada și Alaska au provocat, de asemenea, îngrijorare pentru cei din Svalbard. Cu toate acestea, în cele mai productive părți ale arhipelagului, populațiile de reni au prosperat în ultimele decenii, scrie The Guardian.

Renii din Svalbard s-au adaptat la noile condiții din regiunea arctică

Pentru a investiga ce anume ar putea determina creșterea populației, Tamara Hiltunen, doctorandă la Universitatea Oulu, din Finlanda, și colegii ei au apelat la mostre anuale de sânge recoltate la sfârșitul iernii ca parte a unui studiu de monitorizare pe termen lung. Comparând proporția de izotopi de carbon și azot din aceste probe, cercetătorii au putut deduce ce tipuri de plante au mâncat renii în săptămânile precedente.

Cercetarea, publicată în Global Change Biology, a sugerat că între 1995 și 2012 (o perioadă marcată de normalizarea evenimentelor de ploaie pe zăpadă, temperaturi crescute de vară și o creștere a populației de reni) a existat o schimbare a dietei de la mușchi cu creștere scăzută către plantele „graminee” asemănătoare ierbii.

„Natura erectă a tulpinilor de graminee permite ca furajul să fie disponibil pentru animale chiar și în prezența unui centimetru de gheață”, a spus profesorul Jeffrey Welker, de la Universitatea din Oulu, care a supravegheat cercetarea.

„Este un fel de ‘înghețată pe băț’, care este suficient de hrănitoare încât animalele să poată rezista chiar și în aceste perioade stresante de iarnă”, a explicat el.

O rețea de interdependență

Temperaturile mai ridicate ale solului și cantitățile mai mari de excremente de ren și urină care cad pe sol stimulează, de asemenea, creșterea gramineelor, ceea ce îi ajută și mai mult pe reni.

„Acesta este cu siguranță o veste încurajatoare”, a spus profesorul Jaakko Putkonen, de la Universitatea din Dakota de Nord, ale cărui cercetări au prezis anterior o creștere a regiunilor arctice afectate de ploi pe măsură ce trece secolul.

„Cu toate acestea, natura este o rețea nesfârșită de variabile interdependente. Unele dintre schimbările viitoare pot fi bune pentru reni, iar altele pot fi dăunătoare”, a completat el.

Nu toți renii sunt la fel

„De exemplu, din Scandinavia există rapoarte de ploaie pe zăpadă care favorizează creșterea ciupercilor (de exemplu mucegaiuri toxice) sub stratul de zăpadă din cauza condițiilor mai calde, ceea ce i-a determinat pe reni să evite acele zone. S-ar putea să înlocuiască o provocare cu alta”, a continuat profesorul.

Welker a avertizat, de asemenea, că evenimentele din Svalbard s-ar putea să nu se aplice și altor regiuni din Arctica.

„Așa cum vedem semne că renii din Svalbard ar putea avea anumite modalități de adaptare la aceste schimbări, avem și alte grupuri în Alaska, de exemplu, care sunt în scădere”, spune Welker.

Vă recomandăm să citiți și:

Păsările unice ale planetei sunt la un pas de extincție, arată un studiu îngrijorător

Câinii simt atunci când avem cea mai mare nevoie de afecțiunea lor

Rămășițele ultimului tigru tasmanian, considerate pierdute, au fost redescoperite

Caracatițele au un comportament destul de antisocial. Ce au observat cercetătorii?



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.