Cuvintele mediului: Cum clima și cultura influențează vocabularul limbilor
Ideea că limbile comunităților arctice – în special cele ale inuiților – ar avea „peste 50 de cuvinte pentru zăpadă” este frecvent menționată ca un exemplu de adaptare lingvistică la mediu. Cu cât este mai des invocată, cu atât mai des este și contestată. Totuși, până recent nu existau date solide care să verifice această asumție legată de limbă și climă. Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea din Melbourne și Universitatea din California, Berkeley, aduce o nouă perspectivă asupra acestei chestiuni. Analizând 616 limbi – atât active, cât și dispărute – cercetătorii au constatat că vocabularul poate fi în mod direct influențat de mediul în care este utilizat.
Zăpada, iubirea și caii: ce concepte îmbogățesc limbile lumii?
Folosind o bază de date cu peste 1.500 de dicționare bilingve (ajutând la identificarea corespondențelor între o limbă dată și engleză), cercetătorii au investigat câte și cât de diverse sunt cuvintele legate de anumite concepte în limbile analizate. Astfel, a devenit evident cum condițiile de mediu, stilurile de viață și valorile culturale pot modela lexicul.
Un aspect remarcabil al studiului este că vocabularul limbilor inuite pentru „zăpadă” este extrem de detaliat. Limba inuktitut, vorbită în estul Canadei, s-a dovedit a fi cea mai bogată în termeni pentru diferite tipuri de zăpadă, confirmând astfel parțial mitul urban. Dicționarul de inuktitut conține termeni precum:
– kikalukpok – „mers zgomotos pe zăpadă tare”;
– apingaut – „prima ninsoare din sezon”.
Celelalte limbi inuit studiate – inuktitutul din vestul Canadei și inupiatunul din Alaska – au avut și ele scoruri remarcabile. Alte limbi cu un vocabular variat pentru „zăpadă” includ japoneza, limba scots (scoțiana tradițională) dar și ahtena, dena’ina și yupik central din Alaska. De exemplu, în limba scots, o ninsoare abundentă se numește „doon-lay”, o ninsoare ușoară este denumită „feughter”, iar „fuddum” descrie zăpada care cade în reprize.
Acest tip de diversitate lexicală se extinde și în alte categorii. Limbile latine și asiatice, precum italiana, hindi sau vietnameza, excelează printr-un bogat repertoriu de termeni pentru conceptul de „dragoste”. În contrast, franceza, germana, kazaha și mongola au o terminologie variată referitoare la „cal”, un animal esențial în culturile respective.
Ploaia nu urmează același model
Un aspect interesant este că acest tip de diversitate lexicală nu se aplică și pentru „ploaie”. Chiar dacă anumite regiuni, precum Asia de Sud sau Amazonia, se bucură de precipitații abundente, cercetătorii nu au observat o frecvență mai mare de termeni pentru „ploaie” în limbile vorbite în acele zone.
Exemplul limbii East Taa din Africa oferă o explicație: în culturile unde ploaia este rară și vitală pentru supraviețuire, apar expresii și onorificuri care reflectă speranța, nu doar aspecte descriptive. Această limbă folosește:
– lábe ||núu-bâ – o adresare onorifică pentru tunet, menită să aducă ploaia;
– |qába – stropire ritualică cu apă sau urină pentru a atrage ploile.
Cu alte cuvinte, în cazul acestui fenomen meteorologic, importanța culturală și spirituală poate fi mai relevantă decât frecvența efectivă de apariție – spre deosebire de zăpadă, al cărei comportament este adesea descris detaliat pentru a asigura supraviețuirea în regiunile respective.
