Știați că mai mult de 90% din colecțiile marilor muzee din lume nu sunt, de fapt, vizibile publicului? De la renumitul Muzeu Luvru din Paris până la Muzeul Național de Artă al României (MNAR), doar o fracțiune dintre operele deținute ajung în fața ochilor vizitatorilor. În continuare, investigăm misterul acestor comori ascunse, regulile stricte de accesare a muzeelor, mituri răspândite, dar și povești fascinante din spatele instituțiilor culturale.
Tezaurele invizibile din lumea muzeală
Un muzeu este văzut ca un sanctuar al artei, istoriei și cunoștințelor. Totuși, adevărul este că vizitatorii au acces doar la partea vizibilă a colecțiilor. La Luvru, din cele peste 620.000 de opere de artă deținute, doar aproximativ 35.000 sunt expuse publicului. Restul sunt păstrate în depozite controlate, protejate de lumină, umiditate și praf. Situația la MNAR este similară. Din lipsa spațiului suficient sau din motive de conservare, obiectele fragile, cum ar fi picturile în tempera sau sculpturile din materiale sensibile, nu pot fi expuse permanent.
Cu toate acestea, operele temporar uitate nu rămân complet în anonimat: expozițiile temporare permit „rotația” exponatelor, aducând în fața publicului colecții rare sau artefacte inaccesibile în mod obișnuit.
Regulile stricte ale vizitei la muzeu
Vizitarea unui muzeu nu se desfășoară fără reguli. Acestea sunt create pentru a proteja patrimoniul expus, dar și pentru a asigura confortul tuturor vizitatorilor.
1. Interzis:
– Atingerea exponatelor – chiar și un simplu contact poate provoca daune severe. Uleiurile naturale de pe piele pot afecta metalele, tapiseriile sau stratul pictural al unei lucrări.
– Fotografierea cu blitz – lumina intensă poate deteriora pigmenții picturilor. În multe cazuri, chiar și fotografierea fără blitz este interzisă din motive de drepturi de autor.
– Consumarea alimentelor, băuturilor sau mestecatul gumei – resturile alimentare pot ajunge pe opere sau pot atrage insecte.
– Alergatul, gălăgia sau sprijinirea de vitrine sunt comportamente inadecvate și riscante.
– Accesul animalelor – cu excepția animalelor de serviciu, prezența altor animale este interzisă.
Un exemplu elocvent? În 2019, un turist a distrus accidental o statuie de valoare istorică în Muzeul Vatican printr-o atingere ușoară, ceea ce a generat discuții despre reglementarea numărului de vizitatori și monitorizarea strictă a exponatelor.
2. Permis:
– Desenatul (cu creionul!) este încurajat în multe muzee. Este o metodă inedită de a te conecta cu operele, fiind totodată sigură pentru integritatea acestora.
– Explorarea digitală: multe muzee utilizează coduri QR și tehnologii VR/AR pentru a îmbunătăți experiența vizitatorilor. La Muzeul de Artă din Cluj, o frescă medievală distrusă a fost reconstruită digital pentru a fi admirată prin realitate virtuală.
Demontăm miturile legate de muzee
Contrar opiniei generale, muzeele nu sunt locuri lipsite de viață sau statice. Iată câteva mituri frecvent întâlnite:
Mit: „Toate exponatele sunt originale.”
Realitate: Nu toate! Multe sunt replici – pentru a proteja originalele sau pentru a le oferi altor muzee în cadrul schimburilor culturale. Un exemplu este „Lupa Capitolina” expusă la Muzeul Național de Istorie, care este o copie; originalul se află în Italia.
Mit: „Muzeele sunt plictisitoare.”
Realitate: Muzeele contemporane includ evenimente interactive – de la săpături arheologice pentru copii la concerte în sălile de expoziție. La Muzeul Antipa din București, copiii au ocazia să sape „fosile”.
