Brățările dacice de aur: Comoara tăcută a trecutului și lupta pentru recuperarea patrimoniului cultural
Brățările dacice din aur constituie unele dintre cele mai fascinante artefacte ale civilizației Daciei și un simbol al bogăției și rafinamentului artistic de la începutul mileniului I. Descoperite în regiunea Munților Orăștiei, în inima fostei capitale Sarmizegetusa Regia, aceste bijuterii nu reprezintă doar simple accesorii, ci adevărate opere de artă istorice, încărcate de semnificații simbolice, religioase și sociale.
Dincolo de splendoarea lor, brățările au devenit, în ultimele două decenii, subiectul unor intrigi internaționale, investigații penale și scandaluri demne de un thriller. Ultima dintre ele, recuperată oficial în 2024 și denumită „brățara cu numărul paisprezece”, aduce un nou capitol în misterioasa odisee a aurului dacic.
Brățara cu numărul paisprezece: Artefact necunoscut, istorie reînviată
Într-un eveniment discret, fără prea multe detalii tehnice, dar cu o semnificație istorică profundă, autoritățile române au anunțat, în aprilie 2025, recuperarea celei de-a paisprezecea brățări dacice din aur. Această piesă nu fusese vreodată menționată în documentația anterioară, nefiind prezentă în bazele de date ale obiectelor dispărute și nici în fotografiile obținute în urma investigațiilor de teren.
Această brățară are o greutate de aproximativ 1.3 kilograme, făcând-o astfel cel mai greu exemplar dintre toate cele recuperate până acum. Este decorată cu terminații zoomorfe hibride – un detaliu specific artei dacice, care ilustrează o viziune mitologică unică asupra lumii, combinând elemente animale și simboluri sacre.
Cu toate acestea, misterul nu constă doar în frumusețea obiectului, ci și în originea sa necunoscută și parcursul prin care a reușit să iasă din țară, ajungând, cel mai probabil, în posesia colecționarilor din Vest.
Un puzzle cu piese penale: Suspiciunile privind implicarea “Cartelului Sârb”
Procurorii români implicați în acest caz au lăsat nerăspunsă o întrebare crucială: a fost implicat, din nou, cunoscutul traficant sârbo Ilic Ljubisa, supranumit în lumea subterană „Johnny Americanul”? Acesta a fost, în trecut, asociat cu vânzarea unui număr considerabil de artefacte dacice, inclusiv șase brățări din aur comercializate în Elveția și SUA, mascate ca fiind „moșteniri de familie balcanice”.
Deși condamnat în România în 2015, Ilic a fost achitat trei ani mai târziu, pe motiv de prescripție. Paradoxal, ulterior a început să colaboreze cu autoritățile române și a ajutat, de asemenea, la aducerea în țară a unor obiecte valoroase, inclusiv bijuterii dacice de la Căpâlna.
Astfel de personaje conturează din umbră o lume periculoasă, unde artefactele istorice sunt tranzacționate ca marfă rară, evaluată în sute de mii de euro, prin tranzacții ascunse în case de licitații, colecții private sau muzee internaționale fără scrupule.
Braconaj arheologic: O plagă greu de stins
Povestea brățărilor dacice este strâns legată de rană deschisă a braconajului arheologic. Între 1999 și 2001, când legislația privind patrimoniul cultural era încă insuficientă, o rețea de căutători ilegali a distrus situl de la Sarmizegetusa Regia. O zonă protejată de UNESCO a devenit, timp de mulți ani, teren liber pentru detectoarele de metale și escavatoarele conduse de indivizi înarmați nu doar cu lopeți, ci și cu conexiuni în rețelele criminale internaționale.
