Marea Pată de Gunoaie din Pacific: O Provocare Invizibilă, Dar Persistenta
Marea Pată de Gunoaie din Pacific (Great Pacific Garbage Patch – GPGP) reprezintă una dintre cele mai mari îngrijorări ecologice ale vremurilor contemporane. Deseori caracterizată într-un mod simplu ca o „insulă plutitoare” de deșeuri, această zonă contaminată a oceanului este, de fapt, mult mai complexă și mai periculoasă decât ar putea părea inițial. Departe de a fi o structura compactă și clar vizibilă de la suprafață, GPGP este o „supă” vastă de microplastice și resturi dispersate în întreaga coloană de apă.
Ce reprezintă Marea Pată de Gunoaie din Pacific?
GPGP se află în Vârtejul Pacificului de Nord, un sistem circular de curenți oceanici care acumulează deșeuri transportate de vânt și ape din întreaga lume. Suprafața acestei regiuni este evaluată la peste 1,6 milioane de kilometri pătrați – de două ori mai mare decât statul Texas.
Deși percepția generală sugerează că aici ar exista un raft gigantic de plastic vizibil, realitatea este că mai mult de 90% din conținutul GPGP constă în microplastice – fragmente mai mici de 5 milimetri, care nu pot fi observate cu ochiul liber. Aceste particule reprezintă un risc major pentru viața marină, fiind adesea confundate cu hrana de pești, păsări și alte organisme acvatice.
Sursele deșeurilor: pescuitul industrial – principalul factor
Un element frecvent neglijat este originea acestor deșeuri. Conform The Ocean Cleanup, o organizație non-profit dedicată conservării oceanelor, 86% din plasticul găsit în GPGP provine din activitățile de pescuit. Printre acestea se numără plasele „fantomă” – echipamente de pescuit abandonate sau pierdute pe mare – care contribuie semnificativ la volumul total de resturi plutitoare.
Deșeurile se concentrează în principal în două zone: una în apropierea Japoniei și cealaltă între California și Hawaii. Ambele sunt menținute în GPGP de curenții oceanici, care acționează ca un imens aspirator marin.
Eforturi de curățare și tehnologii emergente
The Ocean Cleanup a dezvoltat un sistem inovator pentru colectarea plasticului, utilizând baraje plutitoare ce adună deșeurile transportate de curenți. În 2024, organizația a reușit să strângă 11,5 milioane de kilograme de gunoaie din oceane și râuri. În plus față de activitățile maritim, The Ocean Cleanup lucrează și în râurile poluate, prevenind astfel ca materialele plastice să ajungă în ocean.
Cu toate acestea, eficiența acestor inițiative este contestată. Costul curățării complete al GPGP este estimat la aproximativ 7,5 miliarde de dolari și procesul ar putea dura cel puțin un deceniu.
Provocări și limitări ale soluțiilor actuale
Una dintre cele mai mari provocări este strângerea microplasticelor. Aceste fragmente minuscul sunt greu de identificat și imposibil, în acest moment, de recuperat semnificativ fără a perturba ecosistemele marine. În plus, cercetătorii atenționează că aceste microplastice devin habitate pentru anumite bacterii și microorganisme – unele dintre ele potențial invazive – astfel că îndepărtarea lor ar putea avea efecte ecologice neașteptate.
Sonja Oberbeckmann, microbiolog marin la Institutul Federal pentru Cercetarea Materialelor din Germania, subliniază că intervențiile pot duce la distrugerea unor ecosisteme artificiale deja formate, având efecte asupra biodiversității locale.
Responsabilitate colectivă, dar diluată
Bruno Sainte-Rose, cercetător al organizației The Ocean Cleanup, observă cu tristețe că, în ciuda dimensiunii globale a problemei, nimeni nu pare să își asume responsabilitatea în mod direct. Problema aparține tuturor, dar fuga de răspundere împiedică soluțiile efective.
