Gorilla Glass: Inovația Transparentă în Tehnologia Sticlei Rezistente
Gorilla Glass reprezintă un tip de sticlă de performanță înaltă fabricată de compania americană Corning Inc. Această sticlă specială a devenit un element fundamental în sectorul dispozitivelor electronice contemporane, grație caracteristicilor remarcabile: greutate ușoară, grosime redusă, claritate optică excepțională și, în special, o rezistență impresionantă la zgârieturi și șocuri mecanice. Folosită pe scară largă pentru ecranele smartphone-urilor, tabletelor, laptopurilor și ceasurilor inteligente, Gorilla Glass a reinventat standardele durabilității în tehnologia de zi cu zi.
Ce Este Gorilla Glass?
Gorilla Glass este o sticlă aluminosilicat de tip alcalin, formată dintr-un amestec de dioxid de siliciu, aluminiu, magneziu și sodiu. Această compunere chimică conferă materialului un nivel avansat de rezistență mecanică și termică, esențial pentru dispozitivele pe care ne bazăm în activitatea zilnică. Dezvoltată inițial în anii 1960, tehnologia a fost reinventată și perfecționată de Corning începând cu anul 2007, având ca țintă industria ecranelor tactile.
Procesul de Fabricare
1. Topirea materiei prime
Procesul de fabricare a Gorilla Glass începe prin amestecarea și topirea materiilor prime la o temperatură de aproximativ 1000°C. Dioxidul de siliciu (nisipul), ingredientul cheie în toate tipurile de sticlă, este combinat cu diferite oxizi (sodiu, aluminiu, magneziu) pentru a obține o sticlă cu proprietăți mecanice și optice remarcabile.
2. Formarea foii de sticlă
Sticla topită este versată într-un jgheab special numit izopipe. Prin acest proces, se creează o foaie continuă de sticlă subțire și perfect plană, cu grosimi la nivelul micronilor. Această metodă automatizată de producție garantează omogenitate, claritate optică și dimensiuni precise esențiale pentru ecranele tactile de înaltă performanță.
3. Întărirea chimică
Pentru a obține o rezistență superioară la zgârieturi și șocuri, sticla supune un proces de întărire chimică prin schimb de ioni, denumit și “ion exchange”. Foaia de sticlă este scufundată într-o baie de sare de potasiu la o temperatură de aproximativ 400°C. Ionii de sodiu, care sunt mai mici, din structura sticlei sunt înlocuiți cu ioni de potasiu, mai mari, din soluția fierbinte.
Această înlocuire ionică duce la crearea unei tensiuni compresive pe suprafața sticlei. Când acești ioni mai mari se stabilizează în rețeaua atomică la răcire, ei ocupă un volum mai mare, inducând o tensiune compresivă ce întărește stratul de suprafață. Acest strat funcționează ca un scut împotriva zgârieturilor și defectelor care ar putea provoca fisuri structurale.
Importanța rezistenței la zgârieturi
Zgârieturile diminuează semnificativ rezistența mecanică a sticlei. Într-un experiment realizat de Gary Salooja, prezentat pe canalul YouTube uBreakiFix, s-a demonstrat că o sticlă obișnuită care rezistă inițial la o forță de îndoire de 20 kg, cedează la doar 3,4 kg după ce a fost zgâriată cu un cutter. Spre deosebire de aceasta, Gorilla Glass a arătat o rezistență de 35 kg inițial și 30 kg după zgâriere — o diferență semnificativă care evidențiază fiabilitatea sa crescută.
Când sticla se îndoaie, o parte este supusă compresiei, iar cealaltă tensiunii — sticla se comportă excelent la compresie, dar este vulnerabilă la întindere. Imperfecțiunile microscopice se pot propaga sub tensiune.
