Dacă savanții secolului al XIX-lea ar fi avut la îndemână echipamentele moderne pentru a investiga atmosfera, ar fi putut identifica indicații timpurii ale unei transformări semnificative: activitățile umane, precum arderea cărbunelui și a lemnului, începuseră deja să altereze clima.
Într-un experiment mintal recent, o echipă de cercetători în științele Pământului și atmosferei a descoperit că, cu instrumentele adecvate, am fi putut observa primele etape ale schimbărilor climatice în jurul anului 1885, chiar înainte de apariția automobilelor cu motoare cu combustibili fosili.
Concluziile lor sugerează că impactul uman asupra temperaturii atmosferice este probabil vizibil de peste 130 de ani.
În realitate, proprietățile de reținere a căldurii ale dioxidului de carbon au fost abia descoperite în mijlocul anilor 1800. Emisiile acestui gaz erau deja în creștere în urma Revoluției Industriale din Europa, însă abia în anii 1970 studiile științifice sistematice au început să accentueze rolul CO₂ – și contribuția noastră – în schimbările climatice contemporane.
În scenariul lor ipotetic, cercetătorii au speculat că oamenii de știință din 1860 ar fi putut efectua măsurători atmosferice globale precise, folosind instrumente comparabile cu radiometrele moderne cu microunde de pe sateliți, dar și cu estimările actuale ale nivelului de dioxid de carbon obținute din probe de gheață și baloane stratosferice.
Indicații timpurii ale schimbărilor climatice
„Aplicăm apoi o metodă de amprentare bazată pe modele climatice, pentru a distinge între efectele naturale și cele antropice,” explică autorii.
În ciuda tendinței generale de încălzire provocată de gazele cu efect de seră, primul semnal de avertizare al schimbărilor climatice ar fi fost răcirea stratosferei – o reacție directă la emisiile umane de dioxid de carbon și alte gaze, dar și la diminuarea ozonului generată de activitățile umane.
Gazele cu efect de seră rețin radiația emisă de suprafața Pământului în troposferă (stratul inferior al atmosferei), dar cresc și reflectivitatea stratosferei, determinând ca o parte din căldură să fie reflectată înapoi spre Pământ, scrie ScienceAlert.
În același timp, reducerea ozonului scade capacitatea stratosferei de a absorbi căldura radiativă. Rezultatul general: stratosfera se răcește, în timp ce troposfera începe să se încălzească.
O soluție pentru a renunța la dependența de combustibili fosili
Stratosfera este mai puțin influențată de variabilitatea meteorologică din troposfera de sub ea, ceea ce o face un loc mai fiabil pentru observarea modelelor climatice pe termen lung.
„O răcire semnificativă a stratosferei medii și superioare, cauzată în principal de creșterea antropică a CO₂, ar fi fost detectabilă cu un nivel ridicat de încredere încă din 1885, înainte de introducerea automobilelor pe benzină,” afirmă autorii.
„Chiar dacă în 1860 capacitatea de monitorizare nu era globală și am fi avut doar date exacte pentru latitudinile medii din emisfera nordică, răcirea stratosferei cauzată de om ar fi fost totuși vizibilă până în 1894, adică la doar 34 de ani după presupusul început al observațiilor climatice.”
Totuși, suntem conștienți de cel puțin 50 de ani de schimbările climatice și tot nu am reușit să găsim o soluție eficientă pentru a renunța la dependența de combustibili fosili.
Studii recente au fost publicate în revista PNAS.
