Nicolae Milescu Spătaru a fost o figură proeminentă a secolului XVII, recunoscut pentru rolul său de diplomat, savant și aventurier. Născut pe 31 mai 1636, Milescu provenea dintr-un tată aromân din Peloponez și o mamă moldoveancă. Cariera sa politică și diplomatică a fost extrem de remarcabilă, stabilind conexiuni cu personalități de seamă precum Patriarhul de Ierusalim, Dositei. În ciuda relațiilor influente, a fost și acuzat de trădare de către domnitorul Iliaș Alexandru, care a dispus să-i fie mutilat nasul.
Un moment semnificativ în parcursul său profesional a fost misiunea diplomatică în calitate de ambasador al Rusiei. Milescu a fost primit cu distincție la curtea lui Ludovic al XIV-lea, „Regele Soare”, și a avut un rol esențial în relațiile diplomatice dintre Rusia și China, devenind primul român care a ajuns la Marele Zid Chinezesc.
După revenirea din China, Nicolae Milescu a fost numit consilier al lui Petru cel Mare, aducând o contribuție semnificativă la modernizarea sistemului educațional din Rusia Țaristă. A rămas la Moscova până la decesul său în 1708. Ulterior, familia sa și-a schimbat numele în Mecinikov; un descendent notabil al acestei familii, Ilia Ilici Mecinikov, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Medicină în 1908. Astfel, influența lui Nicolae Milescu Spătaru a depășit timpul și locul său, contribuind la avansul științific și cultural.
