În septembrie 2023, a fost detectat un semnal seismologic global neobișnuit, care apărea la intervale de 90 de secunde, timp de nouă zile – și care s-a repetat o lună mai târziu. Aproape un an mai târziu, două studii științifice au sugerat că aceste anomalii seismice au fost provocate de două mega-tsunamiuri generate într-un fiord izolat din estul Groenlandei, cauzate de două alunecări masive de teren dintr-un ghețar anonim. Se consideră că valurile au fost captive în sistemul de fiorduri, creând unde staționare (sau seiche-uri) care au oscilat înainte și înapoi, ducând la semnalele misterioase.
Până în prezent, nu au existat observații directe ale acestor seiche-uri care să susțină teoria. Nici măcar o navă militară daneză care a ajuns în fiord la trei zile după primul eveniment seismologic nu a detectat valul ce zguduia Pământul. În noul studiu, cercetătorii de la Oxford au aplicat tehnici de analiză inovatoare pentru a interpreta datele de altimetrie satelitară – care evaluează înălțimea suprafeței Pământului (inclusiv a oceanului) prin măsurarea timpului necesar unui impuls radar pentru a călători de la satelit la suprafață și înapoi. Anterior, altimetrele satelitare tradiționale nu puteau observa valul din cauza intervalelor lungi dintre măsurători, scrie EurekAlert. Studiul a folosit datele noului satelit Surface Water and Ocean Topography (SWOT), lansat în decembrie 2022, destinat cartografierii înălțimii apei pe 90% din suprafața Pământului.
Un semnal seismologic global neobișnuit
Sistemul de bază al satelitului SWOT este instrumentul avansat Ka-band Radar Interferometer (KaRIn), care utilizează două antene poziționate pe un braț de zece metri, fiecare pe o parte a satelitului. Aceste antene colaborează pentru a triangula semnalele de revenire ale impulsurilor radar, oferind măsurători extrem de precise (rezoluție de până la 2,5 metri) ale nivelului apei, pe o bandă largă de 50 km. Folosind datele KaRIn, cercetătorii au realizat hărți de altitudine ale fiordului din Groenlanda la diferite intervale după cele două tsunamiuri. Aceste hărți au evidențiat pante clare în traversarea canalului, cu variații de înălțime de până la doi metri. Este esențial că pantele se manifestau în direcții opuse, demonstrând că apa se deplasa în interiorul canalului.
„Schimbările climatice generează extreme fără precedent”
Pentru a-și susține teoria, cercetătorii au corelat aceste observații cu mici mișcări ale scoarței terestre măsurate la mii de kilometri distanță. Această corelație le-a permis să reconstruiască parametrii undei, chiar și pentru intervalele care nu au fost surprinse de satelit. De asemenea, au reconstruit condițiile meteorologice și mareice, confirmând că observațiile nu au fost influențate de vânturi sau maree. „Schimbările climatice creează extreme fără precedent. Aceste extreme progresează cel mai rapid în zone izolate, precum Arctica, unde capacitatea noastră de a le măsura cu senzori fizici este limitată. Acest studiu demonstrează cum putem utiliza tehnologiile avansate în observația Pământului pentru a studia aceste fenomene,” a explicat autorul principal, Thomas Monahan, de la Universitatea Oxford. „SWOT redefinește abordarea studiilor privind procesele oceanice din regiuni precum fiordurile, unde sateliții anteriori întâmpinau dificultăți în a observa.”
