SUA – Mariner 2 – 14 decembrie 1962
Mariner 2 a reprezentat sonda care a început explorarea planetelor din sistemul solar și a fost lansată pe 27 august 1962. Mariner 2 a trecut pe lângă Venus la o distanță de doar 34.833 kilometri, pe 14 decembrie 1962.
Obiectivul sondei a fost să zboare pe lângă planeta Venus și să determine temperatura de la suprafața sa, să adune date despre compoziția atmosferei, să stabilească comunicațiile și să investigheze câmpul magnetic.
Privită de pe Pământ, planeta arată mereu ca un disc alb-gălbui, lipsit de detalii. O perioadă îndelungată, se credea că prin telescoape se poate observa doar atmosfera lui Venus. Certitudinea a apărut în 1962, când sonda americană Mariner 2 a zburat la doar 34.833 km de planetă.
Observațiile au relevat că planeta este acoperită de o masă foarte densă de nori, care împiedică căldura emisă de sol să iasă în spațiu. Așa se formează efectul de seră, temperatura la sol fiind atât de ridicată încât plumbul se poate topi. Presiunea atmosferică este comparabilă cu cea de la 900 m adâncime pe Terra (de 90 de ori mai mare decât presiunea de la nivelul mării).
Atmosfera planetei este compusă din dioxid de carbon, incluzând nori de acid sulfuric. De asemenea, există o cantitate mică de apă în atmosfera lui Venus. Compoziția gazelor din atmosferă este următoarea: 96% dioxid de carbon, 3% azot, 1% monoxid de carbon, heliu, argon, dioxid de sulf, xenon, kripton. (Foto: Concept artistic, Mariner 2 în apropierea planetei Venus).
Norii din atmosfera superioară a planetei se mișcă cu o viteză de 350 km/s, însă spre sol, viteza scade la doar 2-3 km/h. Un aspect remarcabil este că atmosfera se extinde până la suprafața planetei. În timpul mișcării, obiectele ușoare sunt târâte.
Norii care acoperă planeta reflectă lumina Soarelui foarte eficient, ceea ce explică de ce Venus este cea mai strălucitoare planetă.
După Mariner 2, nu mai puțin de 20 de sonde au explorat planeta până în prezent, cele mai notabile fiind Pioneer Venus, Venera 7 și Magellan.
Mariner 2 a survolat planeta în decembrie 1962 și a confirmat că Venus este un loc extrem de cald, având o atmosferă constituită în principal din dioxid de carbon.
Instrumente științifice la bord
Un total de doar 18 Kg au fost destinați echipamentului științific, incluzând un radiometru cu microunde utilizat pentru a determina temperatura absolută de la suprafața planetei și pentru a obține mai multe detalii despre radiații. La bordul sondei mai erau un radiometru în infraroșu, un magnetometru, o cameră de ionizare (denumită și detector de raze cosmice) folosită pentru a măsura radiația cosmică de înaltă energie, un detector de particule, un detector de praf stelar și un spectrometru pentru a analiza particulele încărcate pozitiv provenite de la Soare (vântul Solar).
Observații științifice
Radiometrul cu microunde a realizat 3 teste începând cu ora
