Primul schelet identificat care atestă existența confruntărilor dintre gladiatori romani și lei – o descoperire arheologică remarcabilă în York, Anglia
O descoperire impresionantă în nordul Angliei oferă primele dovezi fizice că ceea ce era cunoscut până acum din documente istorice și mozaicuri romane – luptele dintre gladiatori și animale sălbatice, în special lei – a constituit, de fapt, o realitate brutală a spectacolelor din timpul roman. Un studiu recent publicat în renumita revistă științifică PLOS ONE dezvăluie analiza unui schelet uman din epoca romană, descoperit la Driffield Terrace, York (fosta așezare romană Eboracum), care prezintă semne evidente ale unei întâlniri violente cu un animal mare, cel mai probabil un leu.
O lume cunoscută până acum doar din imagini și narațiuni
Până acum, majoritatea datelor despre „venationes” – luptele spectaculoase între oameni și animale – proveneau din mozaicuri, fresce și lucrări ale autorilor antici. Un exemplu notabil este mozaicul de la vila romană din Rudston, Yorkshire, care înfățișează animale precum leul, taurul și leopardul, alături de simbolurile „venatorilor” – gladiatorii specializați în confruntarea cu fiarele sălbatice.
„Când am început lucrarea, nu știam că nu există nicio probă fizică a acestor confruntări, în întreaga lume. Numai reprezentări artistice și texte scrise. Acest schelet reprezintă prima dovadă arheologică concretă că un gladiator a luptat cu un leu”, a spus profesorul Tim Thompson, autorul principal al studiului.
Descoperirea din York – un schelet rar într-un cimitir neobișnuit
Situl arheologic de la Driffield Terrace este o necropolă romană în care au fost înmormântați mai mulți bărbați tineri, toți prezentând semne de traume violente. Comparativ cu alte locuri de înmormântare din epoca romană, acest site s-a dovedit a fi atipic atât din punct de vedere demografic, cât și în ceea ce privește natura leziunilor observate pe schelete. Un model similar de leziuni a fost identificat anterior doar la necropola gladiatorilor din Efes, Turcia.
„Când comparăm traumele și modul de decapitare cu cele de la Efes, asemănările sunt remarcabile. Toate acestea sugerează cu o certitudine considerabilă că avem de-a face cu gladiatori adevărați”, a adăugat Thompson.
Ce relevă oasele: dovezi ale unei confruntări cu un leu
Unul dintre schelete a captat în mod special atenția cercetătorilor: pe pelvisul său au fost observate urme evidente de mușcături, analizate prin scanări 3D avansate. După verificări, s-a confirmat că rana a fost provocată de un animal mare, cu un model dentar compatibil cu cel al unui leu.
Cu toate acestea, se consideră că mușcăturile nu au dus la decesul individului. Leii, în mod natural, atacă în principal zona capului și gâtului pentru a-și imobiliza prada. În acest caz, cercetătorii cred că leul ar fi tras corpul deja mort sau inconștient, ceea ce sugerează o posibilă mușcătură post-mortem.
Scheletul era decapitat, însă cauza exactă a morții nu poate fi identificată cu exactitate. Aceasta ridică întrebarea dacă individul a decedat în timpul luptei sau a fost executat și abandonat în arenă animalelor.
Gladiator sau victima unei pedepse severe?
Interpretarea descoperirii rămâne deschisă: acest bărbat ar fi putut fi un gladiator profesionist, antrenat pentru „venationes”, sau o persoană condamnată la moarte prin „damnatio ad bestias” – pedeapsa prin care indivizi erau executați în public, fiind lăsați pradă animalelor. Aceasta era una dintre cele mai severe pedepse aplicate în perioada romană.
