Apa, elementul care aduce viață, poate să devină într-un moment o putere devastatoare. De milenii, oamenii au povestit despre mari inundații care au pus la încercare supraviețuirea celor de pe planetă.
Unele dintre acestea sunt mituri, altele sunt evenimente istorice, dar toate împărtășesc un element comun: eroii care s-au confruntat cu potopul.
În Biblia, Noe reprezintă simbolul credinței și al supraviețuirii. Dumnezeu, dezamăgit de corupția și răutatea oamenilor, decide să purifice lumea printr-un potop.
Noe, apărătorul vieții
Dar Noe, „un om drept”, primește ordinul de a construi o arcă gigantică pentru a salva câte o pereche din fiecare specie. Aceasta este o poveste nu doar despre supraviețuire, ci mai ales despre renaștere. A unei lumi noi, după retragerea apelor.
Noe nu este singurul menționat în astfel de mituri. Antichitatea abundă de narațiuni similare, unele chiar mai vechi decât interpretarea biblică.
Ziusudra, supraviețuitorul din Mesopotamia
Cu multe secole înainte de Vechiul Testament, în Mesopotamia, sumerienii vorbeau despre Ziusudra (sau Utnapiștim, în versiunea akkadiană). Conform Epopeii lui Ghilgameș – cea mai veche scriere literară rămasă, datând din mileniul III î. Hr., zeii decid să anihileze omenirea, dar Enki, zeul înțelepciunii și al apelor, îl avertizează pe Ziusudra să construiască o corabie. După potop, el primește nemurirea. Povestea are detalii incredibil de asemănătoare cu cea biblică – ploaia care durează zile în șir, păsările trimise să caute uscat, toate sugerând o origine comună sau un vechi schimb cultural.
Referitor la Ziusudra, acesta a fost un rege legendar din mitologia sumeriană, cunoscut astfel ca eroul Povestirii Potopului Sumerian, unul dintre cele mai vechi mituri despre distrugerea și refacerea lumii. Conform textelor cuneiforme, Ziusudra a fost ultimul rege înainte de marele potop, un om devotat și înțelept care a primit avertizările zeilor, simbolizând speranța într-un nou început. Zeul Enki i-a revelat planul de a distruge omenirea și i-a poruncit să construiască o corabie uriașă pentru a salva speciile și cunoștințele. După potop, zeul An (sau Enlil) i-a oferit nemurirea și l-a condus în Dilmun (un paradis mitologic).
Deucalion, potopul din mitologia greacă
În mitologia greacă, legenda potopului este asociată cu Deucalion, fiul lui Prometeu și al Climenei. Zeus, furios pe omenire, inundă întreaga lume. Totuși, Deucalion și soția sa, Pirra, sunt salvați datorită înțelepciunii tatălui său, care îl îndeamnă pe fiul său să construiască o ambarcațiune pentru a-și salva viața. Deucalion și Pirra au plutit timp de nouă zile, până când corabia s-a oprit pe vârful muntelui Parnas. Legenda spune că aici, cei doi au refăcut rasa umană, aruncând „oasele Mamei Pământ” (pietre) în spatele lor, aceste pietre transformându-se în oameni.
