Vaccinurile bazate pe ARN mesager constituie o inovație esențială în sfera medicală, oferind un mecanism eficient pentru lupta împotriva pandemiilor și a altor epidemii de boli infecțioase. Practic, aceste vaccinuri se folosesc de informații genetice virale secvențiale pentru a stimula sintetizarea de proteine specifice, activând astfel un răspuns imunitar corespunzător, fără a recurge la virusuri vii.
ARN-ul mesager, vital în toate celulele vii, acționează ca o replică temporară a anumitor porțiuni de ADN. Acesta servește ca un agent intermediar între ADN-ul nostru și ribozomi, mașinile celulare responsabile pentru sinteza proteinelor necesare funcționării optime a organismului. ARNm-ul include instrucțiunile pe baza cărora ribozomii creează proteinele, esențiale pentru creșterea și repararea celulelor.
Procesele biologice implică descompunerea ARNm-ului odată ce proteina a fost fabricată. La oameni, ordinea normală constă în transcrierea ADN-ului în ARNm, care este apoi transportat în citoplasmă, unde este citit de ribozomi cu ajutorul ARNt-ului, asistentul molecular în sinteza proteinelor. Procesul invers, transformarea ARNm în ADN, nu se întâmplă natural, deoarece celulele nu dispun de un asemenea mecanism.
În contextul unei infecții virale, de exemplu cele provocate de virusurile răcelii obișnuite sau altele mai severe, virusurile injectează propriul material genetic în celulele noastre. Această acțiune deturnează ribozomii pentru a crea noi particule virale, facilitând răspândirea virusului. Tehnologia vaccinurilor ARNm, pe de altă parte, imită vechile metode de livrare a instrucțiunilor genetice ARNm pe care celulele le utilizează pentru a fabrica proteinele necesare.
Este esențial să subliniem că anumite retrovirusuri, cum ar fi HIV, pot integra materialul lor genetic în ADN-ul gazdelor cu ajutorul unor enzime speciale pe care le conțin. Totuși, vaccinurile ARNm nu includ asemenea enzime, prin urmare, nu prezintă un risc de modificare a ADN-ului uman. În plus, retrovirusurile ARN diferă structural de ARNm. Chiar dacă un vaccin ar include secvențe de retrovirusuri, o vaccinare cu ARNm nu ar putea afecta ADN-ul nostru.
Prin urmare, devine clar că, în ciuda faptului că vaccinurile ARNm reprezintă o tehnologie nouă, nu există dovezi care să sugereze că acestea ar putea provoca efecte persistente asupra biologiei umane. Ele sunt create pentru a instrui sistemul imunitar în vederea prevenirii unor boli precum COVID-19, fără a afecta pe termen lung materialul nostru genetic. Această inovație oferă o perspectivă mai sigură în fața amenințărilor infecțioase.
