Pluto nu a finalizat nicio mișcare de revoluție de la descoperirea sa și până acum. Când se va întâmpla asta?

Deși această planetă pitică a fost descoperită în data de 18 februarie 1930, Pluto nu a finalizat de atunci și până acum o rotație completă în jurul Soarelui.

Descoperirea a fost făcută folosind Observatorul Lowell din Flagstaff, Arizona. Astronomul american Clyde Tombaugh a găsit un obiect în mișcare dincolo de orbita lui Neptun. Acest obiect a fost numit mai târziu Pluto, după conducătorul lumii de dincolo din mitologia greacă.

Încă se dezbate dacă Pluto este planetă sau planetă pitică. În ceea ce privește orbita sa, totuși, astronomii sunt de acord că Pluto nu a finalizat o mișcare completă de revoluție din momentul în care a fost descoperită și până acum.

De ce nu a finalizat deocamdată Pluto o rotație în jurul Soarelui?

Lui Pluto îi trebuie 248,09 ani pământești pentru a finaliza o rotație în jurul Soarelui. Adăugând acest număr la data descoperirii, vom afla că Pluto își va finaliza prima revoluție completă de la descoperirea sa în ziua de luni, 23 martie 2178.

Însă orbita lui Pluto este mult mai ciudată de atât, spun astronomii.

Planetele mai mari din sistemul nostru solar tind să orbiteze în apropierea eclipticii, care este planul sistemului solar. Pluto, totuși, este destul de înclinată (în comparație cu Pământul și cu multe alte lulmi), la 17 grade.

Eris orbitează la 44 de grade, a remarcat Will Grundy, de la Observatorul Lowell, co-investigator al misiunii New Horizons a NASA, care a întâlnit sistemul Pluto în 2015 și Arrokoth în ianuarie 2019. Sonda se deplasează acum în Centura Kuiper.

Înclinația unei planete

„Înclinațiile planetelor mai mici tind să fie mai mari, ca urmare a interacțiunilor dinamice dintre planete la începutul istoriei Sistemului Solar: cea a lui Mercur este de 7 grade, a lui Makemake este de 29 de grade și a lui Haumea este de 28,2 grade”, a spus Grundy.

Același lucru este valabil și pentru excentricitatea lumilor mici, care descrie cu cât se distanțează o orbită de un cerc perfect. În timp ce orbita Pământului este aproape circulară, cea a lui Pluto este alungită cu o excentricitate de 0,25. În comparație, excentricitatea lui Mercur este de 0,205, a lui Eris este de 0,44, al lui Makemake este de 0,16 și a lui Haumea este de 0,20.

Abaterile existente la aceste diverse lumi, a spus el, „sunt indicii valoroase asupra evenimentelor dramatice care au avut loc la începutul istoriei Sistemului Solar, care compun o posibilă istorie complicată a migrațiilor planetare și a întâlnirilor apropiate; unele planete poate chiar au fost eliminate în întregime din sistemul solar, devenind planete singuratice care plutesc libere”.

Astfel de perturbări sunt încă suficient de dinamice încât sunt necesare calcule complicate pentru a conduce o navă spațială prin aceste orbite, a spus el.

Faptul că Pluto nu a finalizat o mișcare de revoluție are legătură cu orbita

Cercetătorul principal al New Horizons, Alan Stern, de la Southwest Research Institute din SUA, a remarcat că sunt patru lucruri de luat în considerare despre orbita lui Pluto. Primele două sunt înclinația și excentricitatea.

Al treilea lucru de luat în considerare este rezonanța lui Pluto cu Neptun. Acest gigant gazos mare este blocat într-un dans gravitațional cu Pluto care menține ambele lumi într-un model consistent de orbite interdependente (lucru pe care îl vedem și la Saturn, care are o mulțime de luni pe orbite rezonante).

Al patrulea lucru de luat în considerare este ceea ce se întâmplă din cauza acelei rezonanțe. Pluto se apropie mai mult de Soare decât Neptun timp de aproximativ 20 de ani ai fiecărei mișcări de revoluție. „Este ca un mecanism de ceas”, a spus Stern, explicând că atunci când se întâmplă acest lucru, Neptun este întotdeauna pe partea opusă a soarelui. „Cele două corpuri nu se pot ciocni niciodată, pentru că sunt în această rezonanță”, a adăugat el.

O „planetă dublă”

Grundy a adăugat un al cincilea element pe lista de caracteristici importante ale orbitei lui Pluto: Pluto și cea mai mare lună a sa, Charon, au dimensiuni relativ apropiate; Charon are aproximativ jumătate din masa lui Pluto. El a spus că, în loc să ne gândim la Pluto ca la o lume în sine, „să ne gândim la acel centru de masă comun” pe care Pluto și Charon îl au în timp ce orbitează în jurul Soarelui.

Mai simplu spus, Grundy declară că „Pluto și Charon sunt într-adevăr o planetă dublă”, iar acest lucru ar trebui luat în considerare atunci când se cartografiază orbita sistemului, scrie Live Science.

Centura Kuiper

Pluto este un rezident al regiunii pe care astronomii o numesc Centura Kuiper, care este plină de lumi înghețate cunoscute în mod colectiv sub numele de Obiecte din Centura Kuiper (KBO). Stern a remarcat că aceste obiecte sunt foarte diferite unele de altele și că există cel puțin patru tipuri cunoscute, așa că cel mai bun mod de a ne gândi la KBO-uri este: lumi care ocupă „același cod poștal” în limitele exterioare ale Sistemului Solar.

Pe măsură ce Pluto continuă pe orbita sa, uneori este mai aproape sau mai departe de Soare și va reacționa la o lumină solară mai puternică sau mai slabă. De exemplu, a spus Stern, atunci când încălzirea este mai puternică, Pluto va avea o atmosferă mai masivă. „Lumina solară crescută este o energie sporită, iar această energie sublimează mai multă gheață în gaz, creând o atmosferă mai groasă și mai masivă”, a explicat el.

Misiunea sondei New Horizons continuă

Sonda New Horizons are suficientă putere disponibilă pentru a funcționa pentru următorii 20 de ani și se concentrează pe heliofizică (studiul Soarelui) și pe astrofizică în timp ce își continuă misiunea, a spus Stern. Desigur, datele de la întâlnirea cu Pluto din 2015 continuă să fie disponibile și analizate și pentru viitoarele investigații științifice.

În ceea ce îl privește pe Lowell, observatorul continuă să-și celebreze rolul în cercetarea lui Pluto cu programe, exponate de artefacte folosite în descoperire și tururi ale telescopului. Observatorul găzduiește, de asemenea, un festival anual „I Heart Pluto Festival” pentru a onora legăturile sale istorice cu acea lume îndepărtată.

Vă recomandăm să citiți și:

Inginerii de la NASA, nedumeriți de datele „imposibile” colectate de sonda Voyager 1

Un moment crucial în istoria omenirii. Când am putea deveni o specie interplanetară?

Un semnal misterios dintr-un sistem stelar locuibil, dovada că nu suntem singuri în Univers?

Galaxia, transformată în „telescop cosmic” pentru a studia inima Universului tânăr



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.