Studiu șocant: peștii experimentează momente îndelungate de suferință înainte de a deceda în timpul operațiunilor de pescuit comercial.
O cercetare recentă dezvăluie o realitate îngrijorătoare, dar adesea trecută cu vederea: durerea acută și prelungită trăită de pești în perioada anterior morții. În anumite situații, peștii suferă timp de până la 22 de minute după ce sunt scoși din apă și expuși aerului, o tehnică frecvent utilizată, denumită asfixie în aer.
Studiul a fost publicat în Scientific Reports.
Cercetarea s-a axat pe păstrăvul curcubeu, una dintre cele mai comune specii de pește consumat. Utilizând un instrument inovator denumit Welfare Footprint Framework (WFF), o metodă dezvoltată de Center for Welfare Metrics, echipa a reușit să evalueze durerea animalelor în funcție de durată și intensitate.
„WFF permite o măsurare clară și transparentă a bunăstării sau suferinței animalelor, oferind un instrument comparabil între specii și tehnici”, a declarat dr. Wladimir Alonso, creatorul acestei metode.
Ce a relevat analiza despre suferința peștilor? O cifră imposibil de ignorat
În medie, un păstrăv supus asfixiei în aer resimte 10 minute de durere acută. În funcție de variabile precum temperatura apei sau dimensiunea peștelui, suferința poate oscila între 2 și 22 de minute. Practic, asta înseamnă 24 de minute de suferință pentru fiecare kilogram de pește sacrificat, conform IFL Science.
În fiecare an, aproximativ 2,2 trilioane de pești sălbatici și 171 miliarde de pești din crescătorii sunt omorâți pentru consumul uman. Aceasta înseamnă că aproape 70.000 de pești sunt uciși în fiecare secundă, doar dintre cei sălbatici.
Studiul a evaluat și măsuri care ar putea diminua suferința, precum: șocul electric – dacă este implementat în mod corect, poate preveni între 60 și 1.200 de minute de durere moderată spre severă pentru fiecare dolar investit; lovitura percutantă – eficace, dar greu de aplicat uniform în condiții comerciale; transportul și înghesuirea premergătoare sacrificării, deși adesea neglijate, generează o suferință cumulativă mai mare decât procesul de sacrificare în sine.
Considerații etice și politice
Tot mai multe voci pledează că beneficiile de mediu nu pot justifica neglijarea bunăstării animalelor. Studiul oferă date concrete care pot susține: noi reglementări internaționale privind sacrificarea peștilor; standarde de certificare în piscicultură; investiții în tehnologii mai umane, având un raport cost-beneficiu evident.
„Peștii nu pot striga, dar pot suferi. Și acum putem cuantifica acea suferință. Nu mai putem pretinde că nu știm”, concluzionează Alonso.
Acest studiu aduce o greutate necesară în conștientizare: durerea peștilor este autentică și măsurabilă. Iar dacă aspirăm la o lume mai etică și sustenabilă, bunăstarea animalelor trebuie să devină parte integrantă a deciziilor noastre de consum și reglementare, chiar și atunci când este vorba despre ființe silențioase sub apă.
Vă invităm să citiți și:
Alcoolul face masculinii mai atrăgători… în cazul musculițelor de oțet
