Pământul avea cândva 420 de zile într-un an, nu 365. Aceasta nu sugerează că orbita Pământului era mai extinsă, ci că zilele erau mai scurte, permițând astfel să se încadreze mai multe zile în timpul în care planeta noastră efectua o rotație completă în jurul Soarelui. Totuși, anul a avut diverse numere de zile de-a lungul timpului, ceea ce face interesant să înțelegem de ce cifra 420 este atât de frecvent menționată.
Rotația Pământului încetinește treptat, deși există perioade scurte – cum ar fi în următoarele două luni – când se accelerează, în contrast cu tendința generală. Aceasta înseamnă că zilele devin mai lungi, iar în trecut erau mai multe zile într-un an. Spre finalul erei dinozaurilor, existau 372 de zile într-un an. Când Pământul s-a format, este probabil că se rota suficient de repede încât un an să aibă cel puțin 500 de zile, poate chiar mai multe.
Nu au fost tranziții bruște de la 450 zile într-un an la 400 în următorul an – a fost o evoluție treptată.
Planetele se rotesc la viteze extrem de variate. Jupiter finalizează o rotație în 9,9 ore terestre. Venus necesită 243 de zile terestre – mai mult decât durează să circumnavigheze Soarele. Aceste viteze sunt, în general, rezultatul impulsului unghiular al norului protoplanetar din care au luat naștere. Majoritatea planetelor se pare că nu și-au modificat semnificativ viteza de rotație de la formare, cu câteva excepții.
Totuși, Pământul a încetinit considerabil, iar principalul motiv pare să fie Luna. Deși nu este cel mai mare satelit din Sistemul Solar, Luna este deosebit de mare în raport cu planeta pe care o învârte. Aceasta înseamnă că are o influență geografică majoră asupra Pământului, contribuind la încetinirea rotației sale.
O evoluție treptată
Sistemul Pământ–Lună dispune de o cantitate constantă de impuls unghiular. Pe măsură ce Luna se îndepărtează – lucru pe care îl face într-adevăr – își amplifică impulsul unghiular. Distanța suplimentară compensează pierderea de viteză, astfel că Luna „sustrage” impuls unghiular de la rotația Pământului, care astfel încetinește, conform IFLScience.
Luna se îndepărtează din cauza mareelor, atât oceanice cât și cele pe care le generează în scoarța terestră. Gravitația Lunii provoacă o umflătură pe Pământ, dar frecarea induce o întârziere, rezultând că acea umflătură nu se aliniază perfect cu axa Pământ–Lună. Cu Luna în afara acestei alinierea, ea aplică un cuplu asupra umflăturii, încetinind rotația Pământului și împingându-se pe sine mai departe.
Deoarece Luna a fost alături de Pământ aproape de la început și a contribuit la încetinirea acestuia de-a lungul timpului, au fost observate multe durate variate ale zilei. Totuși, a determina exact câte zile avea un an într-o perioadă specifică din trecut este o provocare. Pentru cel puțin jumătate din existența Pământului, toate estimările sunt doar aproximative.
Unii cercetători estimează că acum 1,4 miliarde de ani, o zi dura aproximativ 18 ore – ceea ce ar sugera un an de 490 de zile. Totuși, aceste estimări presupun că procesele care contribuie la încetinirea rotației au fost constante.
Cercetări recente contestă această teorie. Ele sugerează că între 2 și 1 miliard de ani în urmă, rotația Pământului a fluctuat foarte puțin, din cauza influenței Soarelui, care prin atmosferă ar fi accelerat ușor rotația Pământului, contracarând efectul Lunii. Dacă această ipoteză se dovedește a fi corectă, atunci în acea perioadă extinsă, un an avea
