Obsidianul și Atracția Aztecilor pentru Sticla Vulcanică
Aztecii, cunoscuți tradițional sub numele de mexica, au reprezentat una dintre cele mai sofisticate și influente culturi ale Mesoamericii precolumbiene. Dintre realizările lor artistice, culturale și religioase, un element remarcabil al societății aztece îl constituie fascinația pentru obsidian – o sticlă vulcanică naturală, cu o frumusețe hipnotizantă și, totodată, extrem de periculoasă.
Obsidianul: Instrument Ritualic și Armă
Obsidianul era folosit de azteci în multiple domenii, dar în special în ceremoniile religioase, devenind un simbol caracteristic al sacrificiilor umane. Aztecii credeau că sângele și inimile ofrandelor umane erau cruciale pentru susținerea soarelui și a armoniei cosmice. Uneltele din obsidian, extrem de ascuțite și eficiente, erau utilizate pentru a străpunge piepturile victimelor și a obține inimile acestora în cadrul acestor ritualuri religioase.
Pe lângă utilizarea practică, obsidianul reprezenta și un simbol sacru. Numeroase artefacte arheologice, cum ar fi cuțitele rituale, lamele și oglinzile negre șlefuite, ilustrează utilizarea și venerarea acestui material în domeniul sacru. Piatra era considerată a fi o manifestare a forțelor divine, reflectând lumina într-un mod mistic și fascinant.
Sursa Puterii: Obținerea și Proveniența Obsidianului
Pentru a înțelege sursele de obsidian folosite în capitala aztecă Tenochtitlan, cercetătorii au examinat recent 788 de artefacte descoperite în Templo Mayor – principalul centru ceremonial și religios al imperiului. Rezultatele indică faptul că aproximativ 90% din aceste artefacte proveneau din Sierra de Pachuca, o regiune faimoasă pentru obsidianul său de culoare verde, denumit tolteca itztli („obsidianul maeștrilor”).
Acest tip de obsidian era nu doar preferat pentru aspectul său estetic și tăișul perfect, dar și pentru asocierea sa simbolică cu orașul mitic Tollan – considerat lăcașul zeului suprem Quetzalcoatl. De aceea, tolteca itztli era folosit aproape exclusiv în ceremoniile sacre și în crearea obiectelor cu un mare valoare spirituală.
Surse Diverse, Schimburi Diverse
Interesant este că, pe lângă artefactele de uz religios, studiul a identificat și un număr considerabil de unelte din obsidian utilizate în activități cotidiene, cum ar fi construcțiile, provenind din surse mai modeste și mai îndepărtate decât Sierra de Pachuca. Aceasta indică existența unui comerț activ și complex, în care obsidianul era distribuit prin piețe și schimburi comerciale, fără a fi total controlat de statul aztec.
Autorul studiului, arheologul Diego Matadamas-Gomora, afirmă că această diversitate în proveniența obsidianului reflectă mai degrabă un sistem economic descentralizat, în care aprovizionarea cu obsidian pentru uz comun se realiza prin intermediul pieței, nu printr-un monopol militar sau religios. Astfel, chiar dacă elitele religioase controlau accesul la obsidianul rar și sacru, o mare parte a populației avea acces la obsidian provenit din diverse regiuni.
Acces la Obsidian din Teritorii Inamice
Un aspect captivant al studiului îl reprezintă identificarea originii unor artefacte din teritorii ostile. De exemplu, obsidianul descoperit de cercetători provine și din Ucareo – o zonă controlată de rivalii Purépecha, care nu au fost niciodată complet supuși aztecilor. Acest lucru sugerează că, în ciuda conflictelor militare, rutele comerciale continuau să funcționeze, formând o rețea economică regională care depășea conflictele armate.
Transformări după Formarea Triplei Alianțe
O schimbare
