Iată insecta care se orientează folosind stelele în timpul migrației! În fiecare primăvară, moliile *Agrotis infusa* parcurg 1.000 de kilometri pentru a găsi refugiu în câteva peșteri situate la altitudini mari, care rămân relativ reci în timpul caniculei australiene. Este o realizare impresionantă pentru aceste insecte, dar și mai uluitor este că reușesc să găsească drumul corect. Un nou studiu indică faptul că aceste molii se bazează, cel puțin parțial, pe astronomie pentru a se orienta. Un aspect cu adevărat fascinant este că fiecare molie face această migrație o singură dată în viață, dus și întors. După ce revin toamna în zonele de reproducere din sud-estul Australiei, se împerechează, depun ouă și mor. Următoarea generație începe aceeași călătorie, dar fără a fi ghidată de părinți, ceea ce ridică întrebarea: cum știu unde să meargă? Ce mistere ascunde insecta care navighează după stele?
Migrația se desfășoară în trei etape: inițial, zboară pe distanțe mari până se apropie de destinație. A doua etapă apare când se află la aproximativ 100 de kilometri, iar în ultima fază folosesc indicii locale pentru a se orienta. Profesorul Eric Warrant și echipa sa studiază această ultimă fază și suspectează că zăpada de pe vârfuri montane sau variațiile de presiune atmosferică ar putea fi semnale cheie. Totuși, prima parte a călătoriei, când munții nu sunt nici măcar vizibili, rămâne cea mai enigmatică.
Studii anterioare au demonstrat că moliile utilizează câmpul magnetic al Pământului ca pe o busolă. Însă Warrant avertizează că această orientare nu este întotdeauna fiabilă, având în vedere că anomaliile locale sau activitatea solară pot influența câmpul magnetic. Pentru a investiga orientarea după stele, cercetătorii au pus moliile să zboare în condiții reglementate, într-un mediu care simula cerul nocturn. Când cerul proiectat coincide cu pozițiile reale ale stelelor, moliile zburau în direcția corectă. Dacă stelele erau inversate, insectele își schimbau complet traiectoria, zburând în direcția opusă. Cu alte cuvinte, aceste molii pot naviga utilizând stelele ca și marinarii din antichitate.
Deși nu poate fi exclusă ideea că moliile recunosc anumite constelații, Warrant și colegii săi consideră că ele se orientează mai degrabă după Calea Lactee. Anumiți neuroni din creierul moliilor pot percepe atât forma benzii lăptoase care traversează cerul sudic, cât și cea mai strălucitoare porțiune a acesteia, din zona Nebuloasei Carina. Ochii lor le permit să văd în toate direcțiile simultan, cu excepția unei viziuni directe în spate. Totuși, modul cum este codificată această orientare corectă în creierul lor mic rămâne un enigmă, dar evoluția a creat regiuni specializate care analizează informații vizuale, semnale magnetice și stimuli proveniți de la antene.
Prin combinarea informației magnetice pe vreme înnorată cu orientarea după stele în nopțile clare, moliile reușesc, în anii favorabili, să ajungă în număr de până la 2 miliarde în peșterile montane. Totuși, uneori, se rătăcesc din cauza luminilor orașului Canberra, unde ajung în roiuri imense. Insectele nocturne sunt atrase de lumina artificială deoarece încearcă instinctual să-și mențină partea dorsală orientată spre sursa de lumină, ceea ce le determină să se învârtă în cerc în jurul becurilor.
Acum opt ani, o secetă a provocat un colaps de 99% în populația de molii *Agrotis*
