Printr-un act aparent simplu, dar cu efecte semnificative pentru știință, o echipă de cercetători din Statele Unite a deschis o conservă de somon care a fost lăsată deoparte timp de aproape cinci decenii. Nu se așteptau să găsească nimic de valoare într-un produs atât de vechi, dar conținutul conservei le-a furnizat informații importante despre condiția ecosistemelor marine din trecut și chiar despre cum acestea se transformă în prezent.
Această conservă nu era un caz izolat. În total, cercetătorii de la Universitatea Washington au examinat mai mult de 170 de conserve de somon, fabricate între 1979 și 2021. Scopul lor: să identifice prezența paraziților marini conservați, în mod special a unui tip cunoscut sub denumirea de anisaquídes, considerați adevărați „paznici ecologici” ai sănătății apelor oceanice, conform revistei de specialitate Science.org.
Paraziți care oferă indicii optimiste despre ecosistemele marine
În mod surprinzător, anisaquízii găsiți în somonul îmbătrânit nu au semnalat o amenințare pentru sănătatea consumatorului, ci au reprezentat un indiciu despre prosperitatea rețelei trofice marine. Oamenii de știință afirmă că prezența acestor paraziți demonstrează că peștii provin dintr-un ecosistem dinamic, variat și echilibrat.
Ciclul de viață al acestor paraziți este complex: începe cu krillul, trece prin pești precum somonul și se finalizează în intestinele mamiferelor marine. Astfel, anisaquízii pot exista numai într-un lanț trofic sănătos, ceea ce indică faptul că, dacă apar constant în conserve din multiple decenii, ecosistemul a fost remarcabil de stabil.
Cercetătorii au observat chiar o creștere a numărului acestor paraziți în ultimele decenii. Nu este clar dacă acest fenomen reflectă regenerarea mediului marin, efectele schimbărilor climatice sau creșterea populațiilor de mamifere marine. Dar concluzia este limpede: analiza conservelor vechi de pește poate deveni un instrument esențial în evaluarea pe termen lung a stării oceanelor.
Între riscuri alimentare și valori științifice
Deși paraziții precum anisaquízii pot provoca, în anumite circumstanțe, afecțiuni digestive grave la oameni, în cazul conservelor acest risc este eliminat de la bun început. Procesul termic de sterilizare utilizat în conservare distruge complet orice formă de viață, asigurând astfel produsul pentru consum.
Această discrepanță – între pericolul biologic și valoarea științifică – a determinat cercetătorii să caute un echilibru între siguranța alimentară și relevanța ecologică a prezenței acestor organisme. În peștele proaspăt, riscul există și impune
