O stea micuță a creat o planetă uriașă; cercetătorii analizează șansa acestui fenomen

O stea micuță a creat o planetă uriașă; cercetătorii analizează șansa acestui fenomen

O stea mică a generat o planetă uriașă: o descoperire care sfidează tot ceea ce știm despre formarea planetelor.

Astronomii au identificat un veritabil colos orbital în jurul unei stele pitice roșii extrem de minuscule, având doar o cincime din dimensiunea Soarelui.

O stea mică a generat o planetă uriașă. Până acum, se considera că stelele de dimensiuni atât de mici nu pot produce planete uriașe. Și totuși, acolo se află, fără niciun dubiu, un gigant gazos de dimensiunea lui Saturn.

Exoplaneta, numită TOI-6894b, are 86% din raza lui Jupiter. Steaua sa maternă, TOI-6894, are doar 23% din raza Soarelui și 21% din masa acestuia, făcând-o astfel cea mai mică stea cunoscută care susține o astfel de planetă.

„Am fost extrem de încântat de această descoperire. Nu ne așteptam ca planete asemănătoare TOI-6894b să poată apărea în jurul unor stele atât de mici. Această planetă va deveni un reper pentru înțelegerea limitelor formării planetelor uriașe”, afirmă astrofizicianul Edward Bryant, de la Universitatea Warwick (Anglia), liderul echipei internaționale care a realizat descoperirea.

O stea mică a generat o planetă uriașă. Cum a fost posibil?

Planetele se formează din resturile de gaz și praf rămase după nașterea unei stele. Aceste resturi conturează un disc în jurul stelei tinere, iar din el se formează planetele. Totuși, cantitatea de material din acel disc depinde de masa stelei.

Astfel, se considera că o stea mică nu poate avea suficiente materiale pentru a crea o planetă atât de mare.

Și totuși, sisteme imposibile ca acesta apar ocazional, sugerând că fenomenul nu este chiar atât de rar. Pentru a înțelege cât de frecvent se întâmplă, Bryant a analizat observațiile TESS pentru peste 91.000 de stele pitice roșii, căutând planete uriașe.

Așa a fost identificată TOI-6894b, o planetă care cauzează o reducere a luminozității stelei cu 17% în timpul tranzitului, un semnal considerabil în termeni astronomici.

Observațiile au indicat că steaua are un diametru de aproximativ 320.000 km, iar planeta, în jur de 120.000 km.

Analizând efectul gravitațional al planetei asupra stelei, cercetătorii au estimat că TOI-6894b are doar 17% din masa lui Jupiter, ceea ce înseamnă că are o atmosferă „ușoară și pufoasă”, o indicație extrem de interesantă.

De ce este semnificativă această descoperire?

Întrucât tranzitul planetei reduce semnificativ lumina stelei, sistemul devine ideal pentru analiza atmosferei planetei. O parte din lumina stelei trece prin atmosfera planetei, iar aceasta poate lăsa „amprente” moleculare detect