O specie de „fosilă vie” a fost surprinsă în mediul său natural – celacantul din Sulawesi
Într-o descoperire remarcabilă pentru științele biologice și paleontologie, cercetătorii au reușit, pentru prima dată, să immortalizeze un exemplar viu de celacant din Sulawesi (Latimeria menadoensis) în habitatul său natural, în apele Indoneziei. Această realizare nu doar demonstrează avansul tehnologic în explorarea maritimă, dar evidențiază și existența unor relicte vii din epoci geologice ancestrale.
Ce este celacantul?
Celacantul este un pește de mare care face parte dintr-un grup antic de pești cu înotătoare lobate – cu forme asemănătoare membrelor – și este văzut ca o verigă semnificativă în evoluția vertebratelor terestre. Cu o evoluție care datează de aproximativ 420 de milioane de ani în perioada Devoniană, celacanții au fost considerați complet dispăruți acum 65 de milioane de ani, odată cu dinozaurii, până când s-a descoperit un exemplar din Oceanul Indian de Vest (Latimeria chalumnae) în 1938, în largul Africii de Sud.
A doua specie recunoscută, celacantul de Sulawesi (Latimeria menadoensis), a fost identificată abia în 1997 într-o piață de pește din Indonezia. Însă de atunci, observațiile directe ale acestei specii în habitatul său natural au fost imposibile, toate observațiile fiind realizate prin vehicule subacvatice controlate de la distanță.
Prima observație fotografică în sălbăticie
În octombrie 2024, echipa unui studiu recent a avut succesul de a fotografia un celacant de Sulawesi viu într-un mediu deschis, la o adâncime de aproximativ 144 de metri în largul provinciei Maluku de Nord. Exemplarul măsura 1,1 metri și a arătat comportamente ce contestă ipotezele anterioare.
„Celacantul nu s-a ascuns într-o peșteră sau sub o stâncă, așa cum se credea că îi place să se refugieze ziua, ci înota liber în apele deschise”, declară unul dintre cercetători.
Un aspect interesant observat de scafandri a fost poziția înaltă a înotătoarei dorsale, menținută de pește și în ziua următoare. Această posture ar putea reprezenta un comportament defensiv sau o indicatie a unui model de activitate necunoscut până acum.
De ce este celacantul atât de special?
Celacanții diferă fundamental de majoritatea peștilor moderni care descind din peștii cu înotătoare radiale. Conform specialiștilor, înotătoarele lobate au o structura osoasă similară cu cea a membrelor vertebratelor, sugerând o legătură între aceste specii acvatice și primele animale terestre.
În plus, celacanții prezintă trăsături rare printre peștii contemporani:
– Craniu articulat – Capul acestora are o articulație suplimentară (numită intracraniană) care le permite să deschidă gura mai larg.
– Organ electrosenzorial – Localizat în cavitatea nazală, acest organ îi ajută să perceapă prada prin câmpuri electrice.
– Longevitate și ritm de viață lent – Studiile anterioare sugerează că acești pești pot trăi până la 100 de ani și ating maturitatea sexuală foarte târziu, în jurul vârstei de 50 de ani.
Conservarea speciei: maximă atenție
Localizarea exactă a acestui exemplar nu a fost dezvăluită de către oamenii de știință. Motivul? Impactul potențial negativ al turismului necontrolat și al activității umane în zonă. Datorită rarității sale și atracției publicului pentru „fosilele vii”, celacantul ar putea deveni o atracție necontrolată, amenințând atât specia,
