# Focile pot evalua nivelul de oxigen din sânge pentru a preveni înecul
O echipă de cercetători de la *Sea Mammal Research Unit* din cadrul **School of Biology**, Universitatea St Andrews (Marea Britanie), a făcut o descoperire remarcabilă referitoare la o specie de foci care își poate monitoriza nivelul de oxigen din sânge, evitând astfel înecul. Această cercetare inovatoare oferă informații importante despre fiziologia mamiferelor marine care petrec mult timp sub apă.
## Descoperirea mecanismului de autoreglare a oxigenului
Potrivit unui studiu publicat în prestigioasa revistă [*Science*](https://www.science.org/doi/10.1126/science.adq4921), cercetătorii au analizat modul în care focile din specia *Halichoerus* își ajustează respirația în funcție de variațiile nivelului de oxigen și dioxid de carbon. Echipa a desfășurat experimente într-un bazin special creat, unde foci adulte au fost expuse la diferite amestecuri de aer, pentru a observa reacțiile organismului lor la aceste schimbări.
Lucy Hawkes, de la Universitatea din Exeter (Anglia), și Jessica Kendall-Bar, de la Universitatea din California, San Diego (SUA), au publicat un [articol de perspectivă](https://www.science.org/doi/10.1126/science.adw1936) în aceeași ediție a revistei, care oferă context și detaliază aceste descoperiri.
## Distincțiile dintre respirația mamiferelor terestre și a celor marine
Toate mamiferele necesită aer pentru a trăi, însă modalitățile prin care își evaluează necesitatea de respirație sunt diferite între cele terestre și cele marine. De exemplu:
– La **oameni**, chemoreceptorii localizați aproape de arterele carotide simt acumularea de dioxid de carbon în sânge, inducerând reacții precum amețeli, senzația de lipsă de aer și panică.
– Mamiferele **marine**, precum focile, își petrec o mare parte din viață sub apă, ceea ce le determină să găsească o metodă eficientă de a-și optimiza respirația și utilizarea oxigenului.
Datorită acestei distincții, cercetătorii au sugerat că foci din specia *Halichoerus* ar putea folosi un sistem specializat pentru a decide când este momentul să revină la suprafață.
## Cum au fost efectuate experimentele?
Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au capturat **șase foci adulte** și le-au adus într-un bazin special. Experimentele au constat în a determina focii să înoate între o **stație de hrănire** și o **cameră de respirație**, unde era posibilă modificarea nivelurilor de oxigen și dioxid de carbon.
În timpul experimentului, focii au fost expuși la un set diversificat de **amestecuri de aer**:
– Aer normal.
– Aer cu **o concentrație dublă de oxigen**.
– Aer cu **jumătate din nivelul normal de oxigen**.
– Aer cu **o concentrație de dioxid de carbon de 200 de ori mai mare** decât normalul.
Având în vedere că bazinul era acoperit, singura cale prin care focile puteau accesa aerul era în interiorul camerei de respirație.
## Ce au constatat cercetătorii?
Pentru a evalua reacțiile focilor, cercetătorii au măsurat **timpul petrecut sub apă** în funcție de amestecurile de aer. Rezultatele au fost surprinzătoare:
– Când aerul conținea o concentrație crescută de **oxigen**, focile rămâneau sub apă **mai mult timp**.
– Acolo unde oxigenul era scăzut, timpul de scufundare **se reducea**.
– Nivelurile extreme de **dioxid de carbon** nu au afectat durata scufundărilor.
Aceste descoperiri sugerează că această specie de foci **evaluează nivelul de oxigen din sângele lor**, în loc să reacționeze la acumularea de dioxid de carbon, așa cum se întâmplă cu mamiferele terestre. Practic, foca folose
