O insectă care utilizează o „unealtă chimică” pentru a-și prinde prada: Exemple surprinzătoare de inteligență în rândul nevertebratelor
Un comportament remarcabil observat la o insectă aparent modestă aduce dovezi noi și fascinante în sprijinul ideii că inteligența nu este rezervată doar vertebratelor. Gândacul asasin Pahabengkakia piliceps, descoperit în pădurile din Thailanda și China, demonstrează nu doar abilități de vânătoare complexe, ci și o capacitate uimitoare de a manipula mediul înconjurător prin utilizarea uneltelor – un comportament mult mai rar întâlnit printre insecte.
Comportamentul care a impresionat cercetătorii
Ceea ce este cu adevărat captivant la P. piliceps este modul în care folosește rășina generată de plante. Gândacul își acoperă picioarele cu această substanță lipicioasă, nu doar pentru aderență, așa cum ar părea la prima impresie. Studiile recente, publicate în revista PNAS de o echipă de biologi de la Universitatea Agricolă din China, au demonstrat că această rășină acționează și ca o capcană senzorială: aroma emanată de rășină atrage prada în imediata apropiere a gândacului.
Gândacul vânează albine fără ac, o categorie de insecte sociale care, deși nu pot înțepa, protejează stupul într-un mod surprinzător de eficient: aplică picături de rășină la intrarea în cuiburi pentru a bloca sau a întârzia intrușii. Gândacul profită de acest comportament, întinzând o capcană: se „îmbracă” strategic cu rășină pe picioare, mimează semnalul de pericol și așteaptă ascuns în apropierea stupului. Albina-gardian, atrasă de mirosul familiar, vine să îndepărteze amenințarea. Dar această intervenție o transformă în victimă.
Un experiment ingenios: dovada utilizării uneltei
Pentru a înțelege mai bine comportamentul gândacului, cercetătorii au efectuat experimente care au separat rolul mecanic al rășinii de cel chimic. Au aplicat insectelor rășină pe diverse părți ale corpului, în particular pe picioarele din spate sau pe abdomen, și au observat că rata de succes la vânătoare a crescut semnificativ în comparație cu gândacii care nu aveau rășină. Aceasta a sugerat că lipiciul în sine nu este singura explicație – alte caracteristici ale rășinii, cum ar fi aroma, joacă un rol mult mai crucial.
Următorul pas a fost măsurarea emisiilor de compuși volatili ai rășinii înainte și după aplicarea pe insecte. Rezultatul? După aplicarea rășinii, emisia substanțelor volatile crește, atrăgând albinele. Cu alte cuvinte, gândacul folosește un obiect extern (rășina) pentru a influența comportamentul unei alte specii – un comportament care corespunde definiției utilizării uneltei în regnul animal.
Unelte și inteligență: nu doar pentru vertebrate
În mod tradițional, utilizarea uneltelor a fost considerată o caracteristică definitorie a mamiferelor și păsărilor. Totuși, în ultimii ani, un număr din ce în ce mai mare de studii au evidențiat cazuri de nevertebrate care folosesc unelte, precum:
– Furnici care utilizează nisip pentru a transporta lichide.
– Albine care folosesc bucăți de frunze sau ceară pentru a închide golurile din cuiburi.
– Gândaci asasini australieni care își acoperă corpul cu rășină pentru a deveni mai lipicioși în timpul vânătorii.
Cu toate acestea, Pahabengkakia piliceps duce acest comportament la un alt nivel, combinând o capcană olfactivă cu o interacțiune directă și precisă asupra prăzii.
Adaptare evolutivă și specializare ecologică
Spre deosebire de rudele
