O promisiune liberală transpusă cu ajutorul regelui Ferdinand: „Vi se va da pământ”

La începutul anului 1917, România și românii treceau prin clipe disperate. Cu cea mai mare parte a teritoriului ocupat de Puterile Centrale, cu armata țării distrusă, statul român se încăpățâna să reziste într-un colț din Moldova. Prin mari eforturi Armata țării a fost refăcută până în vara anului 1917. Dar moralul soldaților era prăbușit după dramaticele înfrângeri din toamna anului 1916. Era momentul ca liderii țării să facă eforturi ample pentru refacerea moralului soldaților români. Urmau alte confruntări cu Puterile Centrale, iar România nu își mai putea permite nicio retragere. Numai era unde, iar soldatul român trebuia să se lupte pentru fiecare palmă de pământ românesc. Dându-și seama de importanța momentului, Ionel Brătianu, prim-ministrul liberal din acea perioadă, și-a asumat misiunea de refacere a moralului soldaților dar și a populației.

Imediat după ce au preluat guvernarea în ianuarie 1914, liberalii au încercat rapid să impună ample reforme. Astfel, în şedinţa Adunării Deputaților din 24 februarie 1914 (stil vechi), liberalii au solicitat modificarea Constituției, astfel încât exproprierea marilor latifundii, împroprietărirea țăranilor și desființarea colegiilor electorale să fie posibile. Bineînțeles, demersul a stârnit opoziția înverșunată a conservatorilor. Dar aceste reforme au fost amânate nu din cauza conservatorilor, ci de izbucnirea Primului Război Mondial.

Situația dramatică prin care trecea România la începutul anului 1917 impunea ample schimbări. Tocmai de aceea, împroprietărirea țăranilor şi introducerea votului universal putea fi acum mult mai ușor impusă, având o susținere enormă în cadrul societății românești.

Misiunea liberalilor era ușurată acum și de faptul că Partidul Conservator se afla într-o situație dificilă. Nicolae Filipescu murise în toamna anului 1916, iar Carp, Marghiloman și alți lideri conservatori se aflau la Bucureşti, colaborând cu ocupanții germani şi austro-ungari.

O muncă de convingere

Totuși, mai trebuiau convinse și alte forțe politice, precum conservatorii democrați, după cum va mărturisi mai târziu I.G. Duca:

Mârzescu şi cu mine trebuiam să vorbim cu deputații şi senatorii […], Alecu Constantinescu a fost însărcinat să sondeze pe Take Ionescu, eu pe Iorga. Cu acesta din urmă a fost ușor, am înțeles îndată că principial nu avea obiecții de formulat dar că, vanitos cum era, aștepta pentru a se rosti să fie solicitat de Brătianu personal. În consecinţă, dânsul i-a făcut imediat o vizită, a fost foarte amabil cu el, l-a lăudat şi, din acest moment, Iorga ne-a dat un concurs întreg, leal şi desigur prețios în această problemă. Cu Take Ionescu a mers mai greu, el personal – conservator prin accident, nu prin convingere – înțelegea nevoia reformelor şi nu simțea în sufletul său imboldul pentru o acțiune de rezistență. Dar nu era singur, era înconjurat de elemente care împingeau conservatorismul până la reacțiune”.

Mai erau și alte personalități politice care se opuneau acestor reforme. În interiorul guvernului era Mihai Cantacuzino și Dimitrie Grecianu, iar în afara acestuia Nistor Cincu, Pavel Brătăşeanu şi, mai ales, Constantin Argetoianu.

Tactica lui Brătianu

Dându-și seama că nu îi va putea convinge, Ionel Brătianu a apelat la o tactică care avea să îl caracterizeze: și-a pus adversarii în fața faptului împlinit. Profitând de buna relație cu regele Ferdinand, Ionel Brătianu l-a rugat pe acesta să susțină aceste reforme. Regele a fost bucuros și a preluat inițiativa. Astfel, fără să-i fi prevenit oficial pe membrii guvernului, regele Ferdinand a rostit la Răcăciuni (22 martie 1917 st.v.) un prim discurs în care, adresându-se soldaților, i-a asigurat că se vor bucura de ,,dreptul de a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-ați luptat.

,,Eu, Regele vostru, voi fi întâiul care va da pilda. Vi se va da şi o largă participare la treburile publice”, a declarat suveranul.

Discursul și susținerea regelui pentru aceste reforme au contat mult în refacerea moralului soldatului român, în bătăliile din vara anului 1917 de la Mărăști, Mărășești și Oituz, dar au și ferit soldatul român de „virusul bolșevic”.

Vă recomandăm să citiți și:

Începutul ascensiunii lui Ionel Brătianu

Schimbarea generațiilor politice la liberali la sfârșitul secolului al XIX-lea

Gheorghe Brătianu, de la participarea la Al Doilea Război Mondial, la moartea în inchisoarea comunistă

Gheorghe I. Brătianu, istoricul care a creat și a acționat

Carol I și Ion C. Brătianu, în vremea alegerilor dificile

Independența României, Ion C. Brătianu și Rusia

Cum a rămas Ion C. Brătianu fără miros pentru toată viața

Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate

Cine a decis intervenția Armatei Române în războiul ruso-turc din 1877

24 mai 1875 – înființarea Partidului Național Liberal

Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu

Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia

Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului

Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial

Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial

Liberalii și interzicerea comuniștilor

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.