⏳ Articol informativ: Algele preistorice readuse la viață din adâncurile Mării Baltice
O echipă internațională de cercetători, condusă de experta în fitoplancton Sarah Bolius de la Institutul Leibniz pentru Cercetarea Mărilor (IOW), a realizat o descoperire semnificativă în domeniul ecologiei marine: au reușit să reactivateze celule de alge microscopice (fitoplancton) care au rămas în stare latentă pe fundul Mării Baltice timp de aproximativ 7.000 de ani. Această incursiune, parte a proiectului colaborativ PHYTOARK, oferă perspective valoroase privind evoluția și adaptarea vieții marine în condiții extreme de-a lungul mileniilor.
Ce este starea de latență și cum a salvat algele?
Starea de latență este o strategie de supraviețuire utilizată de multiple organisme, de la bacterii la vertebrate, care își reduc semnificativ activitatea metabolică și își dezvoltă structuri de protecție. Această fază le permite să supraviețuiască perioadelor nefavorabile din punct de vedere al mediului.
Fitoplanctonul, un tip de microalge crucial pentru rețelele trofice marine, poate să se scufunde și să rămână conservat în sedimentele marine într-un mediu fără oxigen (anoxic). În aceste condiții, activitatea biologică este suspendată, dar potențialul de reactivare este păstrat.
Ecologia resurecției: revenirea la viață a microorganismelor preistorice
Metodologia aplicată poartă numele de ecologie a resurecției și implică „resuscitarea” celulelor latente din straturile sedimentare. Prin extragerea carotelor sedimentare în cadrul unei expediții din 2021, efectuate cu nava de cercetare Elisabeth Mann Borgese, cercetătorii au reușit să izoleze probe provenite de la adâncimi de până la 240 de metri, fiecare strat corespunzând unei perioade istorice diferite de acum mii de ani.
Sub condiții controlate de lumină și nutrienți favorabili, echipa a reușit să readucă la viață celule de fitoplancton dormant, obținând rezultate impresionante în ceea ce privește vitalitatea și capacitatea funcțională a acestora.
O fereastră către trecutul Mării Baltice
Prin analiza straturilor de sedimente – care servesc drept un registru istoric al condițiilor marine (precum temperatura, nivelul de oxigen sau salinitatea) – și integrând aceste observații cu date genetice și fiziologice ale celulelor reînvie, cercetătorii pot dobândi o înțelegere mai profundă a modului în care organismele marine au reacționat la schimbările climatice și de mediu de-a lungul timpului.
Un exemplu impresionant: Skeletonema marinoi
Specia Skeletonema marinoi, o diatomă comună în Marea Baltică și cunoscută pentru înfloririle de primăvară, a fost singura reactivată cu succes din toate straturile studiate. Și mai remarcabil este faptul că aceste celule, vechi de până la 7.000 de ani, au prezentat o rată de creștere comparabilă cu cea a algelor moderne – aproximativ 0,31 diviziuni celulare pe zi.
Experimentele au demonstrat că celulele reînviate și-au păstrat capacitatea de fotosinteză, generând în medie 184 micromoli de oxigen pe miligram de clorofilă pe oră – valori comparabile cu cele ale omologilor contemporani. Practic, aceste microorganisme nu doar că au supraviețuit mileniilor, dar au revenit la viață fără semne evidente de degradare biologică.
Ce urmează?
Această cercetare deschide noi orizonturi pentru studiul evoluției ecologice și al impactului schimbărilor climatice asupra sistemelor marine. De asemenea, poate servi drept model pentru înțelegerea rezilienței ecosistemelor și pentru dezvoltarea unor metode de monitorizare a biodiversității marine de-a lungul timpului geologic.
În perspectivă, studiul acestor microorganisme readuse la viață ar putea oferi indicii esențiale.
