O confruntare istorică, Petre P. Carp se opune Regelui Ferdinand: „Am trei fii, îi dau Majestății Voastre să se bată şi să moară, iar eu…”

Dezbaterile din cadrul Consiliului de Coroană din 27 august 1916 au fost deosebit de intense și dramatice. Liderul conservator Petre P. Carp s-a opus cu toată forța argumentelor hotărârii Regelui Ferdinand I prin care România intra în Primul Război Mondial de partea Antantei: „Am trei fii, îi dau Majestății Voastre să se bată şi să moară. Iar eu mă voi ruga lui Dumnezeu ca armata română să fie bătută… ”

În august 1916, România se afla într-un punct de cotitură în istoria sa, iar drumul pe care trebuia să îl urmeze era plin de riscuri și incertitudini.

După doi ani de neutralitate, timp în care Marile Puteri au exercitat presiuni asupra autorităților de la București, România decide să intre în război de partea Antantei. Din 1914 și până în 1916, prim-ministrul Ionel Brătianu a dus negocieri lungi și anevoioase cu reprezentanții Antantei, pentru a asigura României îndeplinirea cerințelor pentru care țara intra în război.

Obiectivul principal? Eliberarea românilor din Transilvania

Obiectivul principal era eliberarea românilor din Transilvania de sub opresiunea Austro-Ungariei. Odată semnate convențiile politice și militare între România și Antanta, hotărârea de a intra în război trebuia adusă la cunoștința conducătorilor politici și a opiniei publice.

Pentru acest scop a fost convocat Consiliul de Coroană din 27 august 1916. Întrunirea a avut loc la Palatul Cotroceni, fiind invitați cei mai importanți oameni politici ai țării. La întâlnire au participat membrii Consiliu de Miniștri: Ion I.C. Brătianu, Emil Costinescu, Emil Porumbaru, Vasile Morțun, Alexandru Constantinescu, Alexandru Radovici, dr. C. Anghelescu, Victor Antonescu și I.G. Duca. Reprezentanții Parlamentului au fost: M. Ferechide, președintele al Camerei Deputaților, C. F. Robescu, cel care-l înlocuia pe B. Missir, președintele Senatului, care lipsea din țară. Nu au lipsit nici foștii președinți ai Consiliului de Miniștri: Teodor Rosetti, P.P. Carp și Titu Maiorescu. Șefii de partide, Take Ionescu, Nicoale Filipescu și Alexandru Marghiloman, dar și foștii președinți ai Corpurilor Legiuitoare, Costică Olănescu și C. Cantacuzino-Pașcanu, au fost și ei prezenți.

De la neutralitate, la război

Mulți dintre cei invitați și-au adus aminte de Consiliul de Coroană din vara anului 1914. Era însă o mare diferență. În 1914, Regele Carol I convocase Consiliul pentru a decide dacă România urma să intre în război sau să rămână neutră. În 1916, hotărârea de a intra în război de partea Antantei era deja luată, iar Regele Ferdinand solicita sprijinul întregii clase politice pentru o decizie care era deja parafată.

„Pentru toți inițiații, Consiliul de Coroană a fost numai o formalitate constituțională care a consimțit hotărârea intrării noastre în război. Condițiunile și data intrării în acțiune fuseseră fixate prin Convenţia ultrasecretă, încheiată în ziua de 4 august (stil vechi, n.n.). Convenţia fusese semnată în casa lui Vintilă Brătianu, din strada Aurel Vlaicu, de către Ionel Brătianu în numele României și de Poklevski-Koziell, ministrul Rusiei, în numele celor patru mari Puteri (Franţa, Anglia, Italia și Rusia), de față fiind, în afară de semnatari, Vintilă Brătianu, I.G. Duca, C. Diamandi și Bebe Brătianu. (…) Brătianu voia să adoarmă astfel vigilența Austro-Germaniei în vederea faimosului nostru atac bruscat”, notează în memoriile sale Constantin Argetoianu.

Regele Ferdinand I: România nu poate lupta alături de Puterile Centrale

Discuțiile din cadrul Consiliului au fost marcate de schimbul tăios de replici dintre Regele Ferdinand I și liderul conservator Petre P. Carp. În fapt, a fost o ciocnire virulentă între partizanii celor două mari orientări, securitatea națională sau unitate națională. Antanta sau Puterile Centrale? Rusia sau Germania? Cu o încredere, luciditate și stăpânire de sine, care nu îl caracterizau, Regele Ferdinand a cerut sprijinu-l celor prezenți.

Iată cum relatează acest moment unul dintre participanții la Consiliu, I.G. Duca: „Regele Ferdinand a spus că a convocat pe marii ţării nu ca să le ceară un sfat, căci hotărârea lui este luată, ci ca să le ceară sprijinul. În situația actuală, neutralitatea nu mai este cu putință, România trebuie să ia o hotărâre şi să aleagă. Soarta războiului înclină înspre Înțelegere, dar oricum ar fi, România nu poate lupta alături de Puterile Centrale, căci ar însemna să mergem împotriva întregii evoluțiuni istorice a neamului nostru. Regele a arătat pe urmă că, spre a se ajunge la o atare hotărâre, a trecut prin încercările cumplite, pe care desigur le pricepem, dar că, având în vedere numai interesele țării a cărei Coroană o poartă, s-a învins pe sine însuși. Precum cauza cea dreaptă a învins în el, are nestrămutată convingere că va învinge în acest război și că astfel, din jertfele ce ne așteaptă, va ieși îndeplinirea idealului nostru naţional”. După acest discurs, Regele Ferdinand i-a solicitat lui Petre P. Carp șă iși spună opina. Acesta a refuzat și a spus că va vorbi după ce primul-ministru și „reprezentanții partidelor” își vor preciza opinia.

Petre P. Carp: „Am trei fii, îi dau Majestății Voastre să se bată şi să moară. Iar eu mă voi ruga lui Dumnezeu ca armata română să fie bătută…”

Atunci când a luat cuvântul, Petre P. Carp „a vorbit cu o rară violență, în fond și în formă, prezicând pieirea României și a Coroanei într-un război alături de Rusia. Nu vedea scăpare pentru noi decât alături de Puterile Centrale”, rezuma Constantin Argetoianu discursul susținut de liderul conservator.

Discursul lui P.P. Carp, prin duritatea și stilul tăios, i-a șocat pe toți cei prezenți. Iată ce nota, despre discurs, I.G. Duca, ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor: „ne întrebam cu toții, mai ales noi care asistasem şi la Consiliul de la Sinaia, ce va mai spune bătrânul protagonist al alianței germane. Carp a întrecut însă toate așteptările şi toate închipuirile noastre. A fost, ca la Sinaia, lapidar, tăios, energic, dar pe când atunci era solemn şi profetic, acuma era încruntat şi crispat de mânie”.

„Din acest război va ieși sau egemonia germană, sau egemonia rusească”

Apoi Duca a ținut să relateze câteva fraze din argumentația conservatorului: „Din acest război va ieși sau egemonia germană, sau egemonia rusească. Egemonia germană înseamnă pentru noi mântuirea, cea rusească sfârşitul, fiindcă vom sta în drumul Rusiei către Constantinopole. Iată de ce nu putem, oricum ar fi şi în orice împrejurări, să fim decât împotriva Rușilor. (…) Dealtminteri, Sire, acesta nu este numai interesul țării, el este şi interesul dinastiei. Să nu-și închipuiască Majestatea Voastră că o Rusie învingătoare va tolera vreodată în România o dinastie Hohenzollern. (…) Iată de ce, Sire, datoria Majestății Voastre este să se opună cu orice chip unei asemenea politici nefaste şi să rămână credincioasă, subliniind cuvântul alături de Germania. (…) Dealtminteri, la ce folos toată această discuție, văd că nu mai e locul să argumentăm şi să convingem. Hotărârile sunt luate. Lingușitorii Tronului au învins. (…) Cât despre mine, nu e același lucru. Nu îmi puteți cere nici sprijin pentru o politică pe care o cred a însemna pieirea României. Am un ziar, «Moldova», de mâine chiar îl voi închide. Am în jurul meu câțiva prieteni, le voi cere îndată să se împrăștie. Am trei fii, îi dau Majestății Voastre să se bată şi să moară. Iar eu mă voi ruga lui Dumnezeu ca armata română să fie bătută… căci numai astfel România va putea să fie scăpată!”.

Regele Ferdinand îi răspunde lui Carp: Dinastia va urma soarta țării, învingătoare cu ea sau învinsă cu ea. Dinastia mea este română

Replica Regelui Ferdinand nu s-a lăsat așteptată și s-a ridicat la înălțimea provocărilor lansate de Petre P. Carp.

„Ați greșit şi adineauri”, i-a spus Regele, după ce a încercat să-l facă pe P.P. Carp să-şi retragă cuvintele despre înfrângerea armatei, „când ați vorbit de interesele Dinastiei, nu cunosc decât interesele țării. În conștiința mea aceste două interese se confundă. Dacă m-am hotărât să fac acest pas grav, e fiindcă, după matură chibzuință, eu am ajuns la convingerea adâncă şi nestrămutată că el corespunde cu adevăratele aspirațiuni ale neamului a căror răspundere o port în ceasul de față. Dinastia va urma soarta țării, învingătoare cu ea sau învinsă cu ea. Deoarece, mai presus de toate, să știți, domnule Carp, că Dinastia mea este română. Rău ați făcut când ați numit-o străină, germană. Nu, e românească! Românii nu au adus aici pe unchiul meu, Regele Carol, ca să întemeieze o dinastie germană la gurile Dunării, ci o dinastie națională, şi revendic pentru casa mea cinstea de a fi îndeplinit în întregime misiunea pe care acest popor i-a încredințat-o”. Apoi, l-a finalul întâlnirii, Regele Ferdinand i-a spus lui Carp: „Știu că Hohenzollernii n-au obiceiul să fie învinși, de aceea, prima victorie am repurtat-o asupra mea”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

BNR lansează monede din aur și argint cu tema 100 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand I

Aventura cu năbădâi dintre Ferdinand şi Elena Văcărescu

„Întregitorul” Ferdinand I, regele tuturor românilor

Franz Ferdinand și asasinarea care a declanșat Primul Război Mondial



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.