# **Nino Rota: Maestrul muzicii de film, colaboratorul strălucit al lui Fellini și Coppola**
Nino Rota (1911-1979) a fost un compozitor italian extrem de proeminent, recunoscut în mod special pentru lucrările sale în domeniul cinematografiei. Cu peste 150 de partituri pentru film, el a realizat unele dintre cele mai memorabile coloane sonore, colaborând cu regizori de renume precum Federico Fellini, Francis Ford Coppola, Luchino Visconti și Franco Zeffirelli. Celebra sa muzică pentru trilogia *The Godfather* și pentru pelicule iconice ale lui Fellini, precum *La Dolce Vita* și *8 ½*, l-au transformat într-un simbol al muzicii de film din secolul XX.
—
## **Un talent precoce al muzicii**
Giovanni „Nino” Rota a venit pe lume pe 3 decembrie 1911 în Milano, crescând într-o familie iubitoare de muzică. Mama sa, Ernesta Rinaldi, pianistă talentată, i-a oferit primele lecții, cultivându-i o abilitate timpurie. La doar 11 ani, Rota a compus primul său oratoriu, *L’infanzia di San Giovanni Battista*, care a fost interpretat pentru prima dată în public și a atras atenția comunității muzicale.
După ce a studiat la Conservatorul Santa Cecilia din Roma, sub îndrumarea lui Alfredo Casella, Rota a continuat să se pregătească la prestigiosul Institut de Muzică Curtis din Philadelphia, SUA, unde a studiat alături de Rosario Scalero și Fritz Reiner. Această perioadă i-a oferit ocazia de a explora diverse curente muzicale care aveau să influențeze mai târziu stilul său compozițional.
—
## **Ascensiunea rapidă în domeniul muzicii de film**
Cariera sa în muzica de film a început în anii ’40, primul său succes notabil fiind partitura pentru *Zazà* (1944), realizat de Renato Castellani. Totuși, recunoașterea reală a venit prin colaborările cu Federico Fellini, debutând cu *The White Sheik* (1952) și continuând până la sfârșitul vieții sale.
### **Colaborarea memorabilă cu Fellini**
Legătura artistică dintre Rota și Fellini a dat naștere unor coloane sonore remarcabile, precum cele din *La Strada* (1954), *La Dolce Vita* (1960) și *8 ½* (1963). Muzica lui Rota, marcată de tonuri poetice, nostalgice și adesea jucăușe, a devenit inseparabilă de estetica filmelor lui Fellini.
Fellini îl considera pe Rota mai mult decât un simplu compozitor—îl numea „jumătatea sa muzicală”. Rota reușea să traducă în note complexitatea viselor și nebuniile regizorului, contribuind la crearea unui univers cinematografic deosebit.
—
## **„The Godfather”: Culminarea și polemica**
Compoziția cea mai renumită a lui Nino Rota rămâne *Love Theme from The Godfather* (“Speak Softly, Love”), parte integrantă a coloanei sonore a capodoperei *The Godfather* (1972) regizată de Francis Ford Coppola. Tema principală, cunoscută pentru melancolia sa profundă, a devenit rapid iconică și a fost reinterpretată de mulți artiști, inclusiv de Andy Williams.
Însă drumul spre Oscar nu a fost lipsit de scandaluri. Deși fusese inițial nominalizat la Premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră, Rota a fost descalificat când s-a descoperit că tema principală fusese folosită anterior într-un film mai puțin cunoscut, *Fortunella* (1958). Cu toate acestea, în 1974, *The Godfather Part II* i-a adus în cele din urmă Oscarul meritat.
—
## **Muzica pentru scenă: Balet și operă**
Deși este cel mai bine cunoscut pentru lucrările sale cinematografice, Rota a compus și opere și partituri pentru balet. Printre cele mai relevante lucrări ale sale se numără:
– *Il cappello di paglia di Firenze* (1955) – operă bufă inspirată dintr-o comedie clasică franceză
–
