NASA a descoperit ce fenomen ar putea alimenta vântul solar

Oamenii de știință din cadrul misiunii Parker Solar Probe a NASA au descoperit noi indicii despre originile vântului solar, acel flux continuu de particule eliberate de Soare care umple Sistemul Solar.

Observațiile realizate de mai multe observatoare spațiale și terestre arată că vântul solar ar putea fi alimentat în mare parte de jeturi de mici dimensiuni la baza coroanei – atmosfera superioară a Soarelui. Această descoperire îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine misterul vechi de 60 de ani legat de ceea ce încălzește și accelerează vântul solar.

„Aceste noi date ne arată modul în care vântul solar se pune în mișcare la sursă”, a declarat Nour Raouafi, conducătorul studiului și cercetător al proiectului Parker Solar Probe la Laboratorul de Fizică Aplicată (APL) Johns Hopkins din Laurel, Maryland. „Se poate vedea fluxul vântului solar care se ridică din mici jeturi de plasmă de milioane de grade peste tot la baza coroanei. Aceste descoperiri vor avea un impact uriaș asupra înțelegerii noastre privind încălzirea și accelerarea plasmei coronale și a vântului solar.”

Înțelegerea vântului solar este fundamentală pentru înțelegerea Sistemului nostru Solar și a altora din întregul Univers – și este principalul obiectiv științific al misiunii Parker Solar Probe.

Fluxul continuu de particule eliberate de Soare care umple Sistemul Solar

Alcătuit din electroni, protoni și ioni mai grei, vântul solar traversează Sistemul Solar. Atunci când vântul solar interacționează cu câmpul magnetic al Pământului, poate crea aurore uimitoare, precum și întreruperi ale sistemelor GPS și de comunicații. În timp, vântul solar, precum și vânturile stelare din alte sisteme solare, pot afecta, de asemenea, compoziția și evoluția atmosferelor planetare, influențând chiar și nivelul de locuibilitate al planetelor.

Pe Pământ, vântul solar este, de obicei, o briză constantă. Prin urmare, oamenii de știință au căutat o sursă constantă la Soare care ar putea alimenta continuu vântul solar.

Cu toate acestea, noile descoperiri, publicate în Astrophysical Journal, arată că vântul solar ar putea fi în mare parte energizat și alimentat de jeturi individuale care erup intermitent în partea inferioară a coroanei. Deși fiecare jet este relativ mic – doar câteva sute de kilometri lungime – energia și masa lor colectivă ar putea fi suficiente pentru a crea vântul solar.

Se știe că jeturile, care au fost observate pentru prima dată în urmă cu peste un deceniu, sunt cauzate de un proces cunoscut sub numele de reconectare magnetică, care apare atunci când liniile de câmp magnetic se încurcă și se realiniază în mod exploziv, scrie EurekAlert.

Din ce este alcătuit vântul solar?

Reconectarea este un proces comun în gazele încărcate numite plasme și se întâlnește în tot Universul, de la Soare la spațiul apropiat de Pământ și până în jurul găurilor negre. În coroana solară, reconectarea creează aceste jeturi de plasmă de scurtă durată care transmit energie și material în coroana superioară, care se scurg prin Sistemul Solar sub forma vântului solar.

Pentru a studia jeturile și câmpurile magnetice, oamenii de știință au folosit în principal observații de la Solar Dynamics Observatory (SDO) și de la instrumentul Solar Ultraviolet Imager (GOES-R/SUVI) al Geostationary Operational Environmental Satellite-R Series, precum și date de înaltă rezoluție privind câmpul magnetic de la Goode Solar Telescope din cadrul Big Bear Solar Observatory din California.

Întregul studiu a fost determinat de un fenomen observat pentru prima dată de Parker Solar Probe – structuri magnetice în zig-zag în vântul solar. Combinația de observații din mai multe puncte de vedere, împreună cu rezoluția înaltă a acestor imagini și observațiile de aproape ale Sondei Parker Solar Probe, i-a ajutat pe cercetători să înțeleagă comportamentul colectiv al jeturilor.

Observațiile au arătat că jeturile sunt prezente în atmosfera solară inferioară pe întreg Soarele. Acest lucru le face să fie un motor sustenabil pentru vântul solar constant, spre deosebire de alte fenomene care cresc și scad odată cu ciclul de 11 ani al activității solare, cum ar fi erupțiile solare și ejecțiile de masă coronală.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Test de cultură generală. De ce orbitează toate planetele în jurul Soarelui?

Coroana mijlocie a Soarelui a putut fi observată în premieră mondială

Test de cultură generală. Câte Pământuri ar încăpea în Soare?

Zâmbetul Soarelui a fost surprins de NASA într-o imagine nemaipomenită



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.