Muzicianul, trompetistul, compozitorul, cântărețul de jazz. Louis Armstrong a fost mai mult decât un zâmbet celebru

Cariera de peste 50 de ani și moștenirea muzicală pe care a lăsat-o generațiilor ce l-au urmat pe Louis Armstrong continuă să impresioneze și să influențeze nenumărați fani ai săi și artiști din toată lumea.

În timpul vieții, a apărut în sute de emisiuni TV, radio și filme, a scris cărți, dar mai ales a captivat oamenii de peste tot cu vocea lui gravă și nedespărțita trompetă, prietena sa de-o viață. Refrenurile unor cântece precum „Hello, Dolly!”, „Blueberry Hill”, „West End Blues” sau „When the Saints Go Marching In” sunt câteva din cele mai îndrăgite. În 1971, atunci când a murit Louis Armstrong, nu foarte mulți ar fi considerat „What a Wonderful World” piesa de rezistență a lui Armstrong.

Astăzi, nu doar că, incontestabil, poate fi numită de departe cea mai populară piesă a sa, dar este și una dintre cele mai îndrăgite și ascultate, numărând zeci de milioane de vizualizări pe Youtube, fiind unul dintre cântecele de top din categoria jazz pe faimoasele servicii de streaming audio și media Spotify și Apple Music.

Povestea unui hit

De-a lungul timpului, mai mulți artiști au avut plăcerea să interpreteze „What a wonderful world,” dar niciunul dintre ei nu a egalat valoarea pe care a dat-o piesei acest magician al muzicii numit Louis Armstrong. Iar inspirația de a-l alege pe Armstrong interpretul melodiei i-a aparținut producătorului Bob Thiele, cel care a și compus melodia alături de George David Weiss. A fost singurul care a crezut cu tărie că „What a wonderful world” poate fi cântată într-o manieră unică doar de Louis Armstrong. Așteptările sale nu au fost trădate.

În 1967, „What a wonderful world” a fost inclusă în Grammy Hall of fame, cucerind apoi mai toate topurile internaționale. „ Am vrut ca acest muzician și interpret nemuritor să transmită, așa cum numai el știa, că lumea este cu adevărat grozavă: plină de dragostea”, spunea Thiele.

După ce a citit versurile cântecului, Louis Armstrong a acceptat imediat să-l interpreteze. „Piesa asta îmi amintește atât de mult de locul în care am trăit, Corona, New York”, spunea Armstrong în 1968, regăsind în versurile melodiei aspecte din viața pe care a trăit-o acolo. „Ce pot să spun…Aud bebeluși plângând/Îi privesc cum cresc/Ei vor învăța mai multe/Decât voi ști eu vreodată. Am în fața mea chipurile tuturor acestor copii. I-am văzut crescând. Așa că, atunci când mi-au propus acest cântec, am avut o tresărire. Asta era. Viața chiar este frumoasă”.

Instrumentul său de suflet

Louis Armstrong (1901 – 1971), părintele jazz-ului sau regele jazz-ului așa cum a fost supranumit pe bună dreptate, a fost unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. S-a născut într-una dintre cele mai sărace zone din New Orleans, primii ani ai vieții fiind marcați de sărăcie, divorțul părinților, dar mai ales de lipsa iubirii materne. Nevoit să-și întrețină familia, Louis nu a putut finaliza studiile, iar lipsa unei educații și a unor repere au determinat unele derapaje în comportamentul său. Dar cum toate se întâmplă cu un scop, poate că episodul petrecut într-o școală de corecție a fost dat să fie, având în vedere faptul că în mijlocul acelui haos, în acea instituție, Armstrong intră pentru prima dată în contact cu o trompetă și se îndrăgostește iremediabil de ea și, implicit, de muzică.

A fost crescut de o familie de evrei care i-a oferit și un loc de muncă. Louis Armstrong vorbea cu plăcere și admirație despre oamenii care l-au luat în grijă, amintindu-și că aceștia îl tratau ca pe un membru al familiei, punându-i la dispoziție hrana de care avea nevoie, haine și dându-i bani în schimbul serviciilor pe care băiatul le presta în gospodărie. Primul salariu l-a cheltuit pe o trompetă, instrumentul său de suflet.

Inegalabilul Louis Armstrong

Până să intre în lumea muzicii, Armstrong a practicat mai multe meserii. A fost lustrangiu, lăptar, căruțaș și vânzător ambulant. În 1914, face primii pași spre ceea ce avea să devină succesul de mai târziu, cântând și improvizând jazz alături de o formație de artiști stradali. În 1918, începe să descifreze și să învețe notele muzicale, șlefuindu-și astfel talentul și capacitățile muzicale. În 1922 decide să se stabilească la Chicago, considerat atunci a fi centrul muzicii de jazz, unde începe să colaboreze cu Joe Oliver și formația „Creole Jazz Band”. A fost o perioadă înfloritoare pentru Armstrong, stilul său interpretativ cucerindu-i pe loc pe toți care-l ascultau.

Maestru în ale improvizației, notele înalte, timbrul inimitabil îi conferă statutul de vedetă a muzicii jazz. Un an mai târziu, lansează melodiile „Froggie Moore”/”Chimes Blues”, „Mandy Lee Blues”/”I’m Going Away to Wear You Off My Mind” şi „Riverside Blues”/”Mabel’s Dream”, iar în 1924 este angajat în orchestra lui Fletcher Henderson din New York, dându-i-se șansa să înregistreze discuri alături de nume mari ale genului, precum Sidney Bechet sau Bessie Smith.

„Cântecul ăsta este pentru tine, Rege”

Armstrong a cântat la trompetă cu o astfel de forță și pasiune încât și-a cauzat leziuni serioase pe termen lung buzelor. Problemele au început în 1933, atunci ccând a fost nevoit să ia o pauză de la cântat din cauza unei umflături severe la nivelul buzelor, ceea ce l-a determinat să adopte, mai apoi, un stil ceva mai cumpătat, concentrându-se mai mult pe vocea sa inimitabilă, plină de trăiri.

Louis Armstrong era un tip sociabil, avea o personalitate dinamică și părea că vede un prieten în oricine, indiferent de statutul social. Astfel, în 1932, când a fost invitat să cânte pentru regele George al V-lea al Regatului Unit, a omis faptul că un artist nu are voie să se adreseze direct membrilor familiei regale și înaintea piesei „You Rascal, you”, fără să dea de bănuit gestul său și fără să anunțe a spus, dintr-o dată, uitându-se către rege „Cântecul ăsta este pentru tine, Rex (rege)”

A pus „pe pauză” un război civil

În timpul Războiului Rece, la sfârșitul anilor 1950, Departamentul de Stat al SUA a demarat un program prin care mai mulți muzicieni de jazz și alți artiști au fost trimiși în turnee pentru a îmbunătăți imaginea Americii în străinătate.

Armstrong era deja cunoscut drept „Ambasadorul Satch” pentru concertele sale susținute în multe colțuri ale globului, dar în 1960, a devenit diplomat cultural oficial, plecând într-un turneu organizat în Africa, Europa și Asia, sponsorizat de Departamentul de Stat American. Unul dintre cele mai remarcabile semne ale popularității lui Armstrong a fost demonstrat în timpul escalei sale în provincia Katanga din Congo, unde cele două tabere aflate într-o criză de secesiune au cerut un armistițiu de o zi pentru a-l putea urmări pe Armstrong concertând. Mai târziu, artistul va glumi pe tema acestui episod spunând că a oprit un război civil.

Iubiri multe

Viața intimă a muzicianului a fost destul de tumultoasă. Din relatările presei reiese că artistului nu-i plăcea doar muzica, dar era pasionat și de femei. A fost căsătorit de trei ori, însă nu a avut copii cu niciuna dintre nevestele sale. Armstrong se pare că se culca cu femeile la fel precum fuma canabis. Adică în mod constant și cu mare entuziasm. Singurul copil pe care l-a recunoscut ca fiind al său a fost o fiică în afara căsătoriei, Sharon Preston, născută în 1955.

În 1959, a suferit un atac de cord, căruia i-a supraviețuit. În 1963 a avut un succes incredibil cu piesa „Hello Dolly” intrată rapid în Billboard Hot 100, obținând și un premiu Grammy. Problemele de sănătate se acutizează după ce face cancer la gât, dar cu toate avertismentele primite din partea medicilor, Armstrong nu vrea să se despartă de trompeta sa.

Louis Armstrong a murit la 6 iulie 1971, în locuința sa din cartierul Queens, New York. În 1972 a primit post-mortem un Grammy pentru întreaga carieră.

Surse:

https://www.louisarmstronghouse.org/news/50-years-wonderful-world/

https://www.britannica.com/biography/Louis-Armstrong

https://www.discoverwalks.com/blog/united-states/top-10-interesting-facts-about-louis-armstrong/

https://www.splicetoday.com/music/louis-armstrong-was-more-than-a-smile

Vă mai recomandăm să citiți și:

Aretha Franklin, regina muzicii soul

Giuseppe Verdi, un compozitor unic în istoria muzicii

Johann Sebastian Bach, unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor

Compozitorul Vangelis, celebru pentru „Carele de Foc”, a murit la 79 de ani



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.