Un vechi mister biologic, care a captivat mii de cercetători la nivel mondial timp de decenii, a fost în sfârșit clarificat de o echipă de savanți din China. Este vorba despre o abilitate fascinantă pe care multe păsări, în special păsările cântătoare, o dețin: aceea de a consuma alimente extrem de acide – precum fructele necoapte sau citricele – fără a experimenta disconfort gastric sau a repudia gustul acru.
Noul studiu, publicat recent în reputata revistă *Science*, aduce o viziune revoluționară asupra modului în care sistemele senzoriale ale păsărilor s-au adaptat la provocările evolutive ale mediului. Iar explicația, afirmă cercetătorii, se regăsește într-o singură mutație de aminoacizi.
## O singură mutație genetică, cheia unei adaptări semnificative
Echipa de cercetare, sub conducerea lui Lai Ren de la Institutul de Zoologie din Kunming, asociat cu Academia Chineză de Științe, a descoperit o mutație specifică într-un receptor genetic numit **OTOP1** – responsabil cu percepția gustului acru. Această mutație, apărută la păsările cântătoare, sporește toleranța la aciditate și le conferă un avantaj biologic crucial: accesul la o varietate mai mare de fructe și surse nutritive.
„Este prima dată când avem o înțelegere sistematică a originii capacității păsărilor de a consuma fructe acide. Practic, totul se reduce la o modificare fină a unui aminoacid într-un receptor al gustului. Totuși, această schimbare are un impact semnificativ asupra dietei și, prin urmare, asupra evoluției păsărilor”, a comentat Lai Ren.
Mutația din OTOP1 nu doar că îmbunătățește capacitatea păsărilor cântătoare de a tolera aciditatea, dar le ajută și să identifice fructele coapte, bogate în zaharuri. Astfel, ele reușesc să utilizeze resursele naturale mult mai eficient și să se adapteze optim la ecosistemele diverse în care trăiesc.
### Co-evoluția gustului dulce și acru: o strategie de supraviețuire
Un aspect cu adevărat captivant al studiului este identificarea unei **co-evoluții între percepția gustului acru și cea a gustului dulce**. Echipa de cercetare a observat că păsările care au dezvoltat această toleranță la aciditate prezintă, de asemenea, o sensibilitate crescută la zaharuri.
Această adaptare duală le permite nu doar să facă față gusturilor pe care alte specii le-ar respinge (precum aciditatea puternică a fructelor necoapte), ci și să perceapă concentrația de zahăr din fructe, alegându-le astfel pe cele mai nutritive.
Aceste constatări ar putea avea implicații semnificative nu doar pentru biologia evolutivă, ci și pentru **industria alimentară și științele senzoriale**. Înțelegerea mecanismelor moleculare care stau la baza percepției gustului ar putea conduce la crearea unor noi metode de gestionare a dietei sau la dezvoltarea unor produse alimentare adaptate preferințelor gustative umane.
### O lecție privind adaptarea și diversitatea biologică
Ce face ca acest studiu să fie cu adevărat remarcabil este modul în care el **evidențiază complexitatea proceselor evolutive**. O simplă mutație, aparent neînsemnată, a fost capabilă să schimbe paradigmă în dieta unei întregi categorii de specii. Astfel, păsările cântătoare au reușit să se răspândească în zone extinse și să diversifice comportamentele alimentare într-un mod unic.
În plus, acest tip de cercetare clarifică modul în care **gustul – adesea perceput ca un simț secundar – joacă un rol esențial în selecția naturală**. Gustul nu reprezintă doar o experiență senzorială, ci un mecanism de supraviețuire, un criteriu de selecție.
