Într-o perioadă în care alimentele sunt mai accesibile ca niciodată, iar tehnologia a redus activitatea fizică zilnică la un minim istoric, paralel cu o abundentă informație despre sănătate, paradoxal, oamenii se plâng din ce în ce mai mult de oboseală cronică. Nu ne referim la epuizarea naturală după un efort susținut sau o noapte pierdută, ci la o senzație constantă de energie scăzută, care persistă încă de la primele ore ale dimineții, în ciuda unui somn care pare suficient.
Conform unui amplu studiu realizat în Coreea de Sud de cercetătorii de la Universitatea Daejeon, care a analizat peste 90 de studii cu un total de peste 600.000 de participanți din întreaga lume, aproape 1 din 5 adulți se confruntă frecvent cu stări inexplicabile de oboseală, în timp ce 12% dintre copii și adolescenți raportează simptome asemănătoare. Este încă mai îngrijorător că pentru 1 din 10 persoane, această oboseală durează de peste șase luni, intrând astfel în categoria epuizării cronice.
Unii medici și cercetători discută despre o adevărată „epidemie de lene” greu de justificat doar prin factorii externi. Cu toate acestea, noile teorii neurologice oferă o explicație mai subtilă și mai alarmantă: un disfuncționalitate între creier și corp. Pe scurt, nu eşti leneș – pur și simplu creierul tău primește informații greșite sau le interpretează eronat.
## Energia organismului: când creierul activează frâna de mână
Oboseala, susțin experții, nu este exclusiv rezultatul exercițiului fizic sau al lipsei de somn. Este, în esență, o percepție – iar această percepție este gestionată de creier, care ia decizii bazându-se pe semnalele primite din corp. Atunci când aceste semnale sunt eronate, dezechilibrate sau exagerate, creierul reacționează emitând un semnal de alarmă și indicând organismului să conserve energie, chiar și atunci când nu există un motiv real.
Martin Picard, neuroimunolog la Universitatea Columbia, afirmă că stresul, unul dintre cei mai puternici factori care influențeză oboseala, determină creșterea nivelului de cortizol – hormonul de stres. Cortizolul, la rândul său, poate să sporească consumul de energie celulară cu până la 60%, chiar și în lipsa unui efort fizic real, pur și simplu pentru că organismul se pregătește să facă față unei amenințări ipotetice.
Un alt „actor” recent descoperit este GDF15, un hormon generat de celulele expuse la stres, care transmite creierului că a venit momentul să reducă activitatea și să conserve energie pentru posibilele daune sau traume. Nivelul acestui hormon crește odată cu înaintarea în vârstă, ceea ce ar putea explica de ce, pe măsură ce îmbătrânim, devenim mai sedentari, pierdem masă musculară și experimentăm mai des senzația de epuizare.
Această teorie se leagă de rezultatele unor experimente sociale efectuate la Social Body Lab de la Universitatea Oxford, unde s-a observat că oamenii simt mai puțină oboseală atunci când participă la exerciții fizice în grup. Motivul? Creierul „înțelege” că beneficiază de suport și poate fi mai puțin econome cu energia, ceea ce sugerează că ne epuizăm uneori doar din cauza sentimentului de solitudine.
### Ce putem face? Cum reașezăm dialogul dintre corp și minte
Dacă oboseala este, într-o măsură semnificativă, rezultatul unei interpretări distorsionate la nivel cerebral, soluțiile nu ar trebui să se limiteze doar la „reîncărcarea bateriilor” prin somn sau hrană, ci și la corectarea semnalelor care ajung la creier.
Primul pas, conform specialiștilor, este gestionarea stresului. Activități precum meditația, rugăciunea sau practica mindfulness contribuie la o stare de calm profund.
