O descoperire arheologică semnificativă din orașul antic Pompeii evidențiază o nouă viziune asupra funcției spirituale și sociale a femeilor în Roma antică. În necropola Porta Sarno—zonă destinată elitelor—experții au identificat pentru prima dată un mormânt asociat cultului zeiței fertilității, Ceres. Mormântul găzduiește cenușa unei femei de rang înalt, considerată a fi fost o preoteasă a acestei venerabile zei romane.
Această descoperire, considerată unică, oferă nu doar dovezi materiale substanțiale ale cultului lui Ceres în Pompeii, ci și detalii rare despre impactul și vizibilitatea publică a femeilor în domeniul religios al perioadei romane.
O preoteasă în inima elitei din Pompeii
Necropola unde a fost descoperit mormântul se află în Porta Sarno, una dintre zonele funerare rezervate claselor privilegiates din oraș. Ansamblul funerar se distinge printr-un relief detaliat al unui cuplu căsătorit—probabil reprezentarea defunctei și a soțului ei—și o statuie în mărime naturală a unei femei văluite, simbol al modestiei și onorabilității feminine în Roma antică.
Totuși, ceea ce face această reprezentare distinctă față de altele este varietatea de elemente iconografice religioase: femeia ține un aspergillum (un tip de „sfeșnic” vegetal utilizat în ritualurile de purificare și binecuvântare), un obiect frecvent asociat cu preoții și preotesele romane. De asemenea, aceasta poartă o lunula, o amuletă în formă de semilună, specifică fetelor necăsătorite, dar și simbolic legată de fertilitate, ciclurile lunare și, prin urmare, agricultură—toate atribute specifice zeiței Ceres.
Indicii culturale și religioase
Legătura cu Ceres nu este întâmplătoare. Ceres era zeița romană a agriculturii, fertilității și recoltei, echivalentul zeiței Demeter din mitologia greacă. Ea constituia o divinitate centrală în viața agricolă și festivă a Romei, iar cultul ei era deosebit de important în rândul femeilor. Luna, simbolul prezent în amuleta purtată de defunctă, era considerată a avea o influență semnificativă asupra plantelor și oamenilor, motiv pentru care era adesea invocată în ritualurile agricole.
Relieful și obiectele funerare din mormânt oferă indirect informații despre statutul femeii în societate. Conform arheologilor, elaborarea artistică a statuii și simbolismul acesteia religios sugerează o identitate publică și influentă—un aspect rar atribuit femeilor din Roma antică, dar posibil prin intermediul rolurilor religioase, precum cel de preoteasă.
Preotesele în lumea romană: Putere religioasă și socială
În ciuda caracterului profund patriarhal al societății romane, statutul de preoteasă putea oferi o oportunitate pentru vizibilitate și respect în comunitate. Femeile implicate în activități sacre—precum cultul lui Ceres, Vesta sau Isis—realizau ritualuri, aveau acces la resurse și jucau un rol ceremonial activ, fiind percepute ca intermediare între oameni și divinități.
Cercetătorii care au realizat studiul, publicat în jurnalul Heritage, subliniază că această descoperire reprezintă un „exemplu rar” de reprezentare iconografică a unei femei în calitate de preoteasă, impregnate de toată simbolistica funcției sale religioase. În absența unei inscripții funerare clare, identificarea exactă a femeii sau determinarea precisă a funcțiilor sale nu a fost încă realizată. Cu toate acestea, cercetătorii sunt convinși că simbolurile descoperite sunt indicii evidente ale unei legături profunde cu cultul lui Ceres.
Importanța descoperirii pentru înțelegerea Pompeii
Găsirea mormântului reconfirmă că Pompeii nu era doar un centru comercial și rezidențial înfloritor al Imperiului Roman, ci și un spațiu al unei vieți spirituale și religioase complexe.
