Un nou cercetare privind dinastiile Egiptului Antic avansează o teorie captivantă ce ar putea oferi o explicație pentru unul dintre cele mai mari enigme arheologice: motivul pentru care faraonul Shepseskaf — ultima persoană la conducerea Dinastiei a IV-a — a abandonat tradiția construirii unei piramide și a fost îngropat într-un mormânt dreptunghiular atipic. Potrivit cercetării, această alegere ar fi fost influențată de un eveniment astronomic impresionant: o eclipsă totală de soare ce a avut loc în anul 2471 î.Hr.
⟪ Controversa mormântului fără piramidă ⟫
Faraonii din Dinastia a IV-a – Keops (Khufu), Kefren (Khafre) și Mikerinos (Menkaure) – au fost îngropați în piramide monumentale pe Platoul Giza, care simbolizau legătura lor divină cu Ra, zeul Soarelui. Aceste edificii grandioase nu erau doar locuri de odihnă, ci reprezentări cosmice ale cultului solar. Forma lor imita razele Soarelui, iar amplasarea lor permitea o vizibilitate directă din Heliopolis, centrul spiritual al venerării lui Ra.
De exemplu, Piramida lui Khufu, vizibilă din Heliopolis, era aliniată arhitectonic cu solstițiul de vară, un fenomen denumit ierofanie solară – atunci când conturul piramidei recrea simbolul Akhet, „soarele dintre două munți”, un semn sacru de renaștere și ordine cosmică.
Succesorii lui Khufu au adăugat sufixul „Ra” în numele lor (ex. Djedefra, Khafre), subliniind astfel legătura lor cu divinitatea solară.
Totuși, brusc, cu moartea faraonului Shepseskaf (aproximativ 2494-2487 î.Hr.), această tradiție s-a schimbat drastic. În loc să fie îngropat într-o piramidă grandioasă pe Platoul Giza, Shepseskaf a fost înmormântat în sudul Saqqara, într-un vast monument dreptunghiular cunoscut sub numele de „Mastaba el-Faraun” („Mastaba Faraonului”). Această structură, deși impresionantă – având aproape 100 metri lungime și 75 lățime – nu poseda forma sacră a piramidei și era complet izolată de celelalte complexe funerare regale.
⟪ O explicație prea mult timp ignorată: eclipsa solară din 2471 î.Hr. ⟫
Într-un studiu recent, profesorul Giulio Magli, arheoastronom italian, a revizuit misterul schimbărilor radicale în practicile funerare regale și a propus o teorie inovatoare: o eclipsă totală de Soare, observabilă în Egipt pe 1 aprilie 2471 î.Hr., ar fi putut influența profund percepția egiptenilor asupra divinității solare.
Conform calculelor lui Magli, eclipsa a durat aproape 7 minute – o durată foarte lungă în termeni astronomici – și a fost însoțită de o configurație rară: constelația Pleiadelor aproape de Soarele eclipsat, cu planetele Venus și Mercur formând o simetrie în apropiere.
Pentru o cultură bazată pe observații celeste minuțioase și pe interpretarea simbolică a cerului, un astfel de fenomen ar fi putut fi văzut fie ca o avertizare divină, fie ca un semn de dezaprobat de zeul Ra.
⟪ Mesaj divin sau reformă ideologică? ⟫
Dacă egiptenii au interpretat eclipsa ca un semn negativ, putem specula că Shepseskaf a hotărât să renunțe la simbolistica asociată în mod tradițional cu piramida – cea mai sacralizată formă a cultului solar.
Giulio Magli consideră că alegerea locației și formei mormântului regelui reprezintă o „retragere de la ortodoxia solară”.
Mai mult, amplasarea Mastabei lui Shepseskaf pare să coincidă cu zona de vizibilitate maximă și
