# România și neutralitatea sa în Primul Război Mondial: Misiunea diplomatică a lui Constantin Argetoianu
Intrarea României în Primul Război Mondial a fost precedată de o etapă intensă de negocieri diplomatice și incertitudini politice. După ce și-a declarat neutralitatea în 1914, guvernul român, condus de Ionel Brătianu, a fost supus unor presiuni din ambele părți, atât de către Antantă, cât și de către Puterile Centrale, fiecare tabără dorind să determine România să se alăture. În acest climat de tensiuni și strategii, executivul Brătianu a decis să trimită emisari speciali în diverse state europene și în SUA pentru a obține informații esențiale și pentru a evalua viitoarele acțiuni diplomatice. O astfel de misiune a fost încredințată conservatorului Constantin Argetoianu, care a fost trimis în Italia.
## România în fața marilor puteri
Societatea românească era din ce în ce mai fragmentată în ceea ce privește aderarea României la război. Majoritatea politicienilor și opinia publică favorizau o alianță cu Antanta (Franța, Marea Britanie și Rusia), în speranța că, datorită acestora, România ar putea obține Transilvania de la Austro-Ungaria. În contrast, existau lideri politici care considerau mai avantajos un parteneriat cu Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria). În această situație, primul ministru Ionel Brătianu a ales o politică de așteptare și negociere, dorind să obțină condiții cât mai favorabile pentru România, atât pe plan politic, cât și militar.
Pentru a lua cea mai bine fundamentată decizie, Brătianu avea nevoie de informații despre desfășurarea conflictului și despre intențiile marilor puteri. Astfel, în 1915, guvernul român a trimis mai mulți emisari în străinătate, fiecare având misiuni specifice. Constantin Argetoianu a fost ales pentru Italia, loc în care avea experiență diplomatică și contacte utile.
## Constantin Argetoianu, spion sau diplomat?
Argetoianu, un politician remarcabil al Partidului Conservator, a acceptat această misiune cu unele rezerve. El însuși a subliniat în memoriile sale că nu dorea o însărcinare oficială din partea guvernului liberal și, în special, nu dorea să fie plătit pentru aceasta.
Sarcina principală a lui Argetoianu era să descopere dacă și când Italia urma să intre în război. Italia, deși fusese inițial aliată cu Puterile Centrale, adoptase o poziție de așteptare și negocia în secret cu Antanta. România era direct interesată de această chestiune, pentru că decizia Italiei putea influența opțiunile guvernului condus de Brătianu.
„Pentru noi ar fi extrem de important să știm nu dacă Italia va intra în război, căci nu avem mari dubii în această privință, ci mai degrabă când. Vezi de află… poate reușești să obții vreo informație”, i-a spus Emil Costinescu, ministrul de Finanțe, lui Argetoianu.
## O dublă misiune: Italia și relațiile cu Puterile Centrale
În realitate, misiunea lui Argetoianu era mai complexă decât părea la prima vedere. Pe lângă obținerea de informații despre Italia, acesta trebuia să îndulcească suspiciunile Germaniei și Austro-Ungariei în legătură cu intențiile României. În acea perioadă, relațiile Bucureștiului cu Puterile Centrale erau tensionate, germanii blocând transporturile românești de materiale sanitare, suspectând o colaborare posibilă dintre România și Antantă. Argetoianu a fost însărcinat să liniștească oficialii de la Viena și Berlin, asigurându-i că Bucureștiul nu intenționa să intre în conflict împotriva lor.
„Costinescu mi-a mai dat o însărcinare – să liniștesc, rapid, la Viena, opinia publică germană în legătură cu intențiile noastre, căci nemții ne-au oprit la Brașov.”
