Cum își asigurau strămoșii noștri protecția împotriva arsurilor solare? O nouă teorie ar putea explica cum Homo sapiens a reușit să supraviețuiască în nordul Eurasiei, în timp ce Neanderthalienii au dispărut.
Pe măsură ce cercetările continuă să dezvăluie detalii despre istoria umanității, o teorie captivantă captează interesul cercetătorilor: Homo sapiens a reușit să supraviețuiească în Europa și Asia de Nord nu doar prin inteligență sau structuri sociale mai sofisticate, ci și datorită abilității strămoșilor noștri de a se proteja de radiațiile solare în timpul unor perioade de schimbări climatice și geofizice semnificative.
Importanța protecției solare în Epoca de Piatră
Aproximativ acum 41.000 de ani, Pământul a traversat un interval geofizic rar și potențial periculos cunoscut sub numele de evenimentul Laschamps. Acest fenomen se referă la o inversare temporară a polilor magnetici ai planetei, însoțită de o slăbire extremă a câmpului magnetic – acea barieră invizibilă care ne apără de radiațiile cosmice și razele ultraviolete provenite de la Soare.
Scăderea drastică a câmpului magnetic, cu până la 90%, a permis radiațiilor UV și particulelor solare să penetreze mai adânc atmosfera, concomitent cu diminuarea stratului de ozon. Această situație a condus la o sporire a riscurilor de cancer de piele, la o vulnerabilitate crescută a sistemului imunitar uman și la o scădere a nivelului de folat – o vitamină esențială pentru reproducere și dezvoltare.
Radiațiile care sunt în mare parte blocate de atmosferă în prezent, în acea perioadă au devenit o amenințare constantă, în special în regiunile de nord. Într-un astfel de context, protejarea pielii expuse devenea crucială pentru supraviețuirea indivizilor și a comunităților umane.
Inovațiile lui Homo sapiens: ocrul și îmbrăcămintea croită
Studii recente, incluzând unele publicate în Science Advances de o echipă internațională de cercetători, sugerează că Homo sapiens a reușit să facă față acestor pericole printr-o combinație de inovații culturale și comportamente adaptative.
Una dintre cele mai semnificative este utilizarea ocrului – un pigment natural, de obicei de culoare roșie, derivat din hidroxid de fier. Dovezile arheologice indică faptul că ocrul nu era folosit doar pentru arta rupestră și rituale, ci și pentru aplicarea directă pe piele. Eficiența acestui pigment în protejarea organismului împotriva radiațiilor UV este acum recunoscută: ocrul acționează ca o barieră solară naturală, reflectând razele dăunătoare.
În aceeași perioadă, Homo sapiens a început să creeze haine croite – ce implică utilizarea acelor cu urechi și a uneltelor avansate de cusut. Acest tip de îmbrăcăminte oferă o acoperire ideală a corpului, micșorând suprafața de piele expusă direct la soare. Este demn de menționat că asemenea ace nu au fost descoperite în așezările Neanderthalienilor, sugerând că aceștia nu aplicau aceleași practici de protecție sau nu aveau necesitatea lor în mediul în care trăiau.
Migrarea și adaptarea: Homo sapiens vs. Neanderthalienii
Întrebarea esențială rămâne de ce Homo sapiens a reușit să supraviețuiască, în timp ce Neanderthalienii s-au stins cu aproximativ 40.000 de ani în urmă. Ipotezele tradiționale au avut în vedere conflicte, competiția pentru resurse sau hibridizarea. Cu toate acestea, cercetătorii avansează acum o altă variantă: vulnerabilitatea biologică și adaptativă în răspuns la schimbările geofizice.
Neanderthalienii erau deja adaptați la climate reci, având o piele deschisă la culoare, ceea ce permitea o absorbție maximă a razelor solare și sinteza vitaminei D.
