Mister: de ce sunt oamenii in stare sa bea lapte?

Este una dintre enigmele evolutiei umane: cum au ajuns oamenii sa consume lapte dincolo de varsta copilariei? Dezvoltarea tolerantei la lactoza, care permite adultilor sa consume acest aliment, a fost documentata recent de noi cercetari, care clatina teoria precedenta ce explica aparitia acestei trasaturi.

lapte-crud

Toti oamenii asimileaza bine laptele in pruncie, dar nu toti isi mentin aceasta capacitate si la varste mai mari.

Unii dintre ei prezinta totusi, spre deosebire de alte mamifere, o mutatie genetica asociata cu toleranta la lactoza: ei pot produce toata viata o enzima numita lactaza, care ajuta la metabolizarea lactozei din lapte si care le permite sa consume lapte la orice varsta – caracteristica numita persistenta lactazei.

Altii, care nu au gena ce codifica sinteza acestei enzime, nu pot tolera lactoza, asfel incit consumul de lapte dulce le provoaca probleme gastrointestinale.

Aproximativ o treime din populatia lumii prezinta toleranta la lactoza (datorita persistentei lactazei), dar frecventa acestei caracteristici variaza mult in functie de regiune. Multi europeni prezinta toleranta la lactoza, in vreme ce foarte multi asiatici, de exemplu, nu pot tolera laptele.

Aceasta mutatie asociata cu toleranta la lactoza este recenta, la scara evolutiei: studiile genetice indica faptul ca ea nu exista in Paleolitic si a aparut doar in ultimii 10.000 de ani, in mai multe parti ale lumii, la populatiile de pastori, sub o presiune puternica a selectiei naturale.

De ce a evoluat asa de repede aceasta mutatie in unele populatii umane? Ea trebuie sa fi conferit un avantaj evolutiv, de vreme ce a fost selectata in cursul evolutiei si a fost pastrata pana azi.

O ipoteza anterioara sugera ca un consum de lapte ar fi permis unor populatii umane sa evite deficitul de calciu; laptele este o sursa importanta de calciu si contine si vitamina D (necesara pentru asimilarea calciului si fixarea lui in oase). Populatiile din nordul Europei, de exemplu, nu beneficiau de multa lumina solara (care stimuleaza sinteza vitaminei D in organism), iar hranirea cu cereale nu furniza nici ea prea multa vitamina D; prin urmare, la aceste populatii, aparitia tolerantei la lactoza permitea oamenilor sa consume lapte si astfel sa evite consecintele grave ale carentei de calciu si vitamina D – un avantaj evolutiv evident.

Dar un studiu nou, realizat de cercetatorii suedezi si ale carui rezultate au fost publicate in jurnalul Molecular Biology and Evolution, clatina aceasta explicatie.

Cercetari genetice arata ca aceasta mutatie a aparut si in Peninsula Iberica – o regiune insorita in care oamenii nu erau in pericol sa sufere de lipsa vitaminei D – si ca ea a evoluat foarte rapid: acum 5.000 de ani ea nu exista (dupa cum arata analiza AND-ului obtinut din oasele unor fermieri preistorici), dar azi, cca. o treime dintre spanioli, descendenti ai acelor fermieri preistorici, prezinta gena persistentei lactazei si pot bea lapte fara probleme.

Studii realizate in Anglia, cu ajutorul unor simulari computerizate, au aratat ca, pentru evolutia acestei mutatii intr-un timp atat de scurt, ar fi fost nevoie de o presiune selectiva foarte puternica.

Care a fost factorul care a determinat acest fenomen? De vreme ce in Peninsula Iberica nu se punea problema lipsei de soare si a carentei de vitamina D, cercetatorii suedezi au elaborat o alta explicatie.

Dupa parerea lor, gena persistentei lactozei a conferit oamenilor care o aveau un avantaj evolutiv in perioadele de foamete.

Desi multi fermieri preistorici din Europa nu puteau tolera laptele dulce, puteau totusi consuma produse lactate fermentate, precum iaurt sau branza, deoarece fermentarea transforma lactoza din lapte in alti compusi.

Dar, in perioadele de foamete determinata de recoltele slabe, rezervele de produse lactate fermentate se epuizau rapid. In aceste conditii, aveau un avantaj cei care puteau consuma lapte dulce; ceilalti, daca totusi ar fi baut lapte dulce, cu continut mare de lactoza, ar fi avut simptome digestive, precum diareea; iar diareea, la indivizi deja malnutriti, ar fi avut consecinte grave, putand duce la deces.

Asadar, episoadele de foamete ar fi reprezentat un factor de selectie naturala foarte puternic, care a favorizat supravietuirea celor ce prezentau gena persistentei lactazei, ceea ce explica de ce aceasta mutatie a supravietuit pana azi, in proportie destul de mare, in diferite populatii ale lumii.

Sursa: Science Daily



Postari asemanatoare :

468 ad

Cercetașul carcotaș spune:

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.