O nouă teorie privind geneza uneltelor din piatră: Cât de semnificativă a fost natura în evoluția umană?
O teorie recent formulată de o echipă de antropologi oferă o viziune inovatoare asupra unui moment crucial în istoria evoluției umane: începuturile prelucrării pietrei. Conform acestei presupuneri, strămoșii noștri nu au „conceput” cioplirea prin ingeniozitate sau întâmplare, ci au învățat să o facă după ce au utilizat pietre naturale deja ascuțite de fenomenele geologice.
Această ipoteză contestă teoria clasică, care susține că hominizii au început să lovească deliberat pietre pentru a produce unelte ascuțite. În contrast, cercetătorii afirmă că expunerea la așa-numitele „naturalite” – fragmente tăioase apărute în mod natural – ar fi inițiat un proces de învățare și experimentare ce a condus, pe parcurs, la dezvoltarea tehnologiilor de cioplire.
Pietre ascuțite de natură: Scânteia progresului tehnologic
„Nu cred că a fost un moment de tipul ‘Evrika!’ în care un hominid ar fi ciocnit accidental două pietre și a generat conceptul de unealtă de tăiat,” afirmă profesorul Metin Eren, antropolog la Muzeul de Istorie Naturală din Cleveland. Eren susține că oamenii timpurii erau înconjurați de pietre ascuțite în mod natural, rezultate din procese precum eroziunea, activitatea tectonică sau mișcările apelor. Unele dintre aceste pietre ar fi putut provoca răni accidental, moment în care hominizii și-ar fi dat seama de utilitatea lor.
Aceste naturalite sunt extrem de comune și pot fi întâlnite în întreaga lume, inclusiv în Antarctica – o regiune neatinsă de specia umană preistorică. În Oman, de exemplu, cercetătoarea Michelle Bebber a identificat o varietate de astfel de pietre în imediata vecinătate a unor situri arheologice ce conțin dovezi ale prelucrării alimentelor de către oameni timpurii.
Adoptarea naturalitelor: primul pas spre civilizație?
Teoria sugerează că, inițial, oamenii timpurii au utilizat aceste unelte naturale fără a le modifica. Abia când resursele locale au început să se epuizeze – fie din cauza uzurii, fie datorită migrației grupurilor umane – hominizii au fost nevoiți să reproducă aceste instrumente, generând astfel cioplitul deliberat și, implicit, tehnologia de prelucrare a pietrei.
Această tranziție de la utilizarea pasivă a mediului către manipularea activă a resurselor marchează un salt semnificativ în evoluția cognitivă a speciei umane. Odată ce strămoșii noștri au învățat să prelucreze pietre, au putut concepe unelte din ce în ce mai eficiente, să vâneze prăzi mai mari, să proceseze alimente diverse și, poate cel mai important, să învețe cum să creeze unelte folosind alte unelte.
Fabricarea uneltelor cu ajutorul uneltelor: un salt cognitiv
Utilizarea secundară a uneltelor – adică capacitatea de a folosi o unealtă pentru a crea alta – este văzută ca unul dintre aspectele fundamentale care separă hominizii de celelalte specii animale. Acest comportament implică un nivel complex de planificare, memorie și învățare, corelat direct cu dezvoltarea creierului uman.
Conform profesorului Eren, această nouă ipoteză oferă o explicație simplă, dar robustă, pentru originea tehnologiei primitive. „Nu înseamnă că este corectă, dar este plauzibilă. Arheologii trebuie să caute acum dovezi clare că hominizii au utilizat astfel de naturalite acum 3-6 milioane de ani,” a declarat el.
Transformarea paradigmei: De la geniul solitar la învățarea colectivă
Dacă această teorie se dovedesc a fi adevărată,
