A fost descoperit mecanismul prin care creierul analizează experiențele sociale: cum poate influența aceasta înțelegerea autismului și schizofreniei
Un studiu recent revoluționar, realizat de cercetători de la Icahn School of Medicine de la Mount Sinai (SUA), a identificat pentru prima dată mecanismul neuronal care permite creierului uman (și animal, în studiile de laborator) să atribuie o valență pozitivă sau negativă experiențelor sociale. Această descoperire este crucială pentru înțelegerea și, eventual, tratarea tulburărilor neuropsihiatrice precum tulburarea de spectru autist (TSA) și schizofrenia.
Publicată în prestigioasa revistă Nature, cercetarea oferă o nouă viziune asupra modului în care creierul procesează interacțiunile sociale și implică doi neurotransmițători-cheie: serotonina și neurotensina.
Cum evaluează creierul experiențele sociale?
„Capacitatea de a recunoaște și de a distinge între interacțiunile sociale agréable și neplăcute este esențială pentru adaptarea noastră la medii sociale complexe”, explică dr. Xiaoting Wu, coordonatorul studiului. Până acum, nu se știa exact cum decide creierul dacă o interacțiune este pozitivă sau negativă – un proces denumit „atribuire a valenței” – și cum poate actualiza această evaluare în timp.
Studiul a constatat că această atribuție a valenței se desfășoară într-o subregiune a hipocampului, cunoscută sub numele de CA1 ventral, care este implicată în memorie și emoții. Aici, serotonina și neurotensina au un rol esențial. Când serotonina activează receptorul 1B, se formează o impresie pozitivă despre interacțiunea socială. Pe de altă parte, activarea receptorului 1 de către neurotensină generează o impresie negativă.
Acești doi neuromodulatori influențează populații neuronale distincte, permițându-le să modifice valența socială în moduri diferite și chiar opuse, creând ceea ce cercetătorii denumesc un „comutator neuromodulator” între comportamentele bazate pe experiențe sociale pozitive și cele bazate pe experiențe negative.
Un nou model experimental de validare
Pentru a examina această ipoteză, cercetătorii au creat un nou cadru experimental utilizând modele murine (șoareci). Rozătoarele erau expuse la situații sociale variate, unele pozitive (interacțiunea cu un partener potențial), altele negative (confruntarea cu un șoarece agresiv). Ulterior, animalele putea alege între a interacționa cu unul dintre aceste „tipuri” de șoareci. În absența unor experiențe anterioare, șoarecii nu prezentau preferințe clare. Totuși, după expunerea la aceste interacțiuni, aceștia evitau șoarecii cu care au asociat un eveniment negativ și se îndreptau către cei asociați cu impresii pozitive.
Această corelare comportamentală a permis echipei de cercetare să examineze activitatea neuronală implicată în procesele de atribuire a valenței și a demonstrat experimentat rolul direct al neurotransmițătorilor serotonină și neurotensină în ajustarea percepției sociale.
Implicații terapeutice: tratamente pentru autism și schizofrenie?
Una dintre cele mai fascinante implicații ale studiului se referă la posibilele aplicații terapeutice. Cercetătorii au reușit, prin activarea receptorului serotoninei 1B, să restabilească impresiile pozitive în cazul unui model murin de TSA, o afecțiune în care percepția și interpretarea experiențelor sociale este adesea distorsionată. Astfel, serotonina a funcționat ca un „recalibrator” al valenței emoționale pozitive.
Această restaurare a funcției neuronale normale a fost realizată datorită stimulării selective a unei căi neuronale afectate în TSA. În acest fel, studiul oferă nu doar informații fundamentale pentru neuroștiințe, ci și perspective concrete pentru dezvoltarea unor tratamente personalizate.
