Mecanismul de la Antikythera: Computerul antic considerat a fi doar o jucărie sofisticată
De peste două milenii, Mecanismul de la Antikythera este văzut ca un adevărat miracol al ingineriei antice, fascinând cercetători, istorici și entuziaști ai tehnologiei. Acest dispozitiv remarcabil, găsit în epava unui vas roman scufundat în apropierea insulei grecești Antikythera în 1901, a fost recunoscut ca primul „computer analogic” din istoria umanității. Cu o structură complexă de rotițe și angrenaje, mecanismul părea capabil să calculeze traiectoriile corpurilor cerești, eclipsele și chiar fazele Lunii.
Cu toate acestea, un nou studiu propune o ipoteză revoluționară: ce-ar fi dacă acest renumit mecanism nu ar fi fost niciodată funcțional? De asemenea, ce-ar fi dacă ar fi fost doar un obiect decorativ sau o jucărie științifică sofisticată?
Ce reprezintă Mecanismul de la Antikythera?
Mecanismul a fost descoperit într-o epavă romană care datează din jurul anului 70 î.Hr., în apropierea insulelor grecești. Este un dispozitiv format din numeroase rotițe din bronz, integrate într-o casetă din lemn, ale cărei părți exterioare aveau inscripții și scale gravate.
Mult timp, arheologii au considerat că nivelul de sofisticare al mecanismului era imposibil în perioada elenistică – cu aproximativ 1.000 de ani înainte de invențiile mecanice asemănătoare din Evul Mediu. Ulterior, analiza prin raze X și modelările computerizate au arătat că acesta ar putea fi folosit pentru a calcula poziția Soarelui, fazele Lunii, eclipsele și mișcările planetelor cunoscute din epoca Antichității.
Ipoteza clasică: un computer analogic antic
Majoritatea studiilor din ultimele decenii au susținut ideea unei funcționalități reale și impresionante a mecanismului. De exemplu, astrofizicianul Mike Edmunds și echipa sa de la Universitatea Cardiff au cercetat forma dinților și complexitatea angrenajului, concluzionând că acest dispozitiv era o uneltă formidabilă pentru predicții astronomice.
Ipoteza alternativă: o piesă decorativă elaborată
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Națională din Mar del Plata, Argentina, prezintă o idee surprinzătoare: mecanismul ar fi putut fi doar o construcție impresionantă, dar complet nefuncțională. Prin analizarea posibilelor erori de construcție – inclusiv variații în dimensiunile și poziționarea dinților angrenajului – studiul sugerează că aceste neconformități ar fi împiedicat funcționalitatea mecanismului.
Folosind simulări computerizate și modele detaliate, cercetătorii au identificat frecvente blocaje sau decuplări ale rotițelor cauzate de erori sistematice și întâmplătoare în construcție. Aceste concluzii sunt, de asemenea, bazate pe cercetările lui Mike Edmunds, dar reinterpretate într-o manieră mai critică.
„Modelul nostru a evidențiat numeroase cazuri de blocare a rotițelor sau de decuplare, generate atât de distribuția aleatorie cât și de cea sistematică a dinților,” afirmă autorii studiului.
Ce implicații are această nouă ipoteză?
Dacă mecanismul nu a fost niciodată funcțional, atunci întreaga noastră percepție asupra nivelului de cunoștințe inginerești și astronomice ale grecilor antici ar putea fi revizuită. Dispozitivul ar putea fi reinterpretat ca un artefact demonstrativ, creat poate pentru a ilustra un principiu teoretic – sau chiar o piesă de lux cu scop educativ, destinată elitelor vremii.
Pe de altă parte, este esențial de menționat că studiul sugerează o ipoteză, nu o concluzie definitivă. Fragmentele răm
