Marșul de 500 de mile al cavaleriei franceze care a ajutat la sfârșirea Primului Război Mondial

Imaginile Primului Război Mondial surprind adesea dificultățile războiului de tranșee, cu soldați din toate părțile conflictului angajându-se într-un război de uzură, atacând atunci când au posibilitatea. Alte imagini exemplifică adesea experiențele cavaleriștilor, care sunt îmbrăcați în uniformă militară în timp ce călăresc în formație. Unde se încadrează marșul de 500 de mile al francezilor printre acestea?

Deși în Primul Război Mondial au fost folosite din ce în ce mai mult tehnologii noi, cu care cavaleriștii pur și simplu nu au putut ține pasul, ei au avut totuși un rol important.

Un exemplu care demonstrează cel mai bine acest lucru a fost atunci când o unitate franceză a efectuat marșul de 500 de mile (circa 800 de kilometri) care a dus la o capitulare a bulgarilor, ceea ce a ajutat la consolidarea semnării unui armistițiu.

Cavaleria în Primul Război Mondial

În ciuda dificultăților cu care s-a confruntat cavaleria împotriva armelor, soldații călare au fost folosiți atât de Tripla Înțelegere, cât și de Puterile Centrale de-a lungul Primului Război Mondial. În special pe frontul de vest, mulți au servit drept infanteriști, deoarece asta i-a făcut mai folositori; utilizarea lor pe cal fusese diminuată din cauza naturii statice a războiului de tranșee.

De asemenea, cavaleriștii au fost utili pe frontul de vest pentru recunoaștere, pentru îndatoririle legate de prizonieri și pentru munca de poliție călare.

Cavaleria a fost semnificativ mai utilă în timpul operațiunilor din Orientul Mijlociu, datorită necesității de unități foarte mobile. Cu toate acestea, aceștia au acționat mai mult ca infanterie călare, spre deosebire de cavaleria tradițională.

Inițial, s-a pus baza foarte mult pe acești soldați pe Frontul de Est din aceleași motive, dar mai târziu în război, mulți au fost transformați din nevoia de mai multă infanterie și cai pentru a transporta provizii și arme. Totuși cavaleriștii au fost folosiți pentru luptă călare în anumite puncte ale campaniei din Balcani, care a însemnat un conflict între Serbia, Muntenegru, Albania, Grecia și Bulgaria, scrie War History Online.

Marșul de 500 de mile și Generalul Louis Franchet d’Espèrey

Unul dintre oamenii care a comandat cavaleria franceză a fost generalul cu experiență Louis Franchet d’Espèrey, care era într-o poziție de comandă pe teren în timpul Primului Război Mondial. Era cunoscut pentru că era extrem de energic și intimidant, câștigându-și porecla „Desperate Frankie” (Frankie cel Disperat). El a servit inițial pe Frontul de Vest, înainte de a comanda forțele Antantei pe Frontul de Est.

Luptele din timpul campaniei de la Salonic au fost cele în care gen. d’Espèrey a avut cel mai mult succes militar. Imediat ce a sosit, a implementat o strategie organizată de generalul Adolphe Guillaumat, care ocupase funcția înaintea lui. Cunoscută sub numele de Ofensiva Vardar, planul a constat într-un număr de faze care trebuiau efectuate de o forță combinată sârbă, franceză și greacă împotriva bulgarilor din regiune.

Ofensiva Vardar

Ofensiva Vardar a fost lansată pe 15 septembrie 1918. Prima fază a implicat un atac asupra forțelor bulgare la Dobro Pole, în timp ce a doua a inclus atacarea Armatei I bulgare dintre râul Vardar și Lacul Doiran.

În cele din urmă, d’Espèrey a fost însărcinat cu marșul de 500 de mile prin Demir Hisar, Rupel, Petrici, Blaguša, Gradec, Štip și Belessa, înainte de a captura orașul Skopje. El a plănuit, de asemenea, să aibă trupe staționate la Kastania și Tetovo pentru a se asigura că bulgarii nu vor putea să-i atace pe flancuri.

Planul a fost excepțional de eficient, deoarece ofensiva a durat doar până pe 29 septembrie 1918.

Marșul de 500 de mile și atacul desfășurat de cavalerie

Unul dintre motivele care Ofensiva Vardar s-a încheiat atât de repede a fost folosirea de către d’Espèrey a cavaleriei franceze. În timp ce majoritatea forțelor aveau sarcina de a lupta de-a lungul liniei bulgare, el a trimis 3.000 de trupe de cavalerie la 500 de mile depărtare, la Skopje. Ca și ceilalți, cavaleriștii au călătorit prin Valea Vardar până la Skopje, ceea ce era vital pentru comunicarea Puterilor Centrale în Balcani.

Deși cavaleriștii aveau doar arme și lănci personale, generalul François Jouinot-Gambetta le-a ordonat să atace orașul, care era apărat de 50.000 de soldați bulgari cu mitraliere și puști. În ciuda șanselor mici, francezii au ieșit învingători; acest atac de cavalerie a avut un rol vital în a determina guvernul bulgar să semneze un armistițiu.

Capitularea Bulgariei și sfârșitul Primului Război Mondial

După ce alte forțe bulgare au primit vestea că Skopje a căzut, acestea au presupus că un număr mare de forțe franceze se afla în spatele liniilor lor, ceea ce le-a determinat să se predea fără luptă. Deși trupele germane au primit ordin să reia Skopie, acestea știau că este puțin probabil să aibă succes fără a avea bulgarii de partea lor.

În loc să încerce să recupereze orașul, germanii au început o retragere, care i-a rupt de otomani. Nu a trecut mult până când Antanta și-a condus trupele spre Constantinopol, determinându-i și pe otomani să ceară un armistițiu.

Restul Puterilor Centrale le-au urmat exemplul la scurt timp după, punând capăt Primului Război Mondial pe 11 noiembrie 1918.

Vă recomandăm să citiți și:

40.000 de oameni au pornit o revoluţie care a schimbat cu totul soarta unui mare stat european

„Mormântul iluziilor germane”. Înfrângerile ruşinoase pe care nemţii le-au suferit în România în Primul Război Mondial

Războiul ar putea fi cel mai mare motor al complexității sociale, arată un studiu

Test de cultură generală. În ce oraș au fost executați soții Ceaușescu?



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.