Deși exploratorii europeni au fost primii care au consemnat prezența în apele Antarcticii în secolul al XIX-lea, o legendă maori veche de secole ar putea modifica complet această poveste. Conform unor cercetători, există posibilitatea ca polinezienii să fi navigat către extremitatea sudică a globului și să fi observat Antarctica cu peste o mie de ani înainte de James Cook sau Bellingshausen.
## O legendă antic care sugerează o călătorie extremă
Hui Te Rangiora, cunoscut și sub denumirea de Ūi-te-Rangiora, este un navigator legendar al comunității maori, despre care se povestește că a explorat mări neînsemnate la bordul vasului Te Ivi o Atea. Într-o [cercetare publicată în 2021 în *Journal of the Royal Society of New Zealand*,](https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11485871/) cercetătoarea Priscilla Wehi și echipa sa de la Manaaki Whenua Landcare Research examinează îndeaproape aceste narațiuni. Aceștia sugerează că Hui Te Rangiora ar fi navigat „dincolo de Rapa”, poate în apele friguroase ale [Antarcticii](https://playtech.ro/stiri/tag/antarctica).
Poveștile transmise de-a lungul generațiilor evocă peisaje uimitoare, care reamintesc de ghețari, aisberguri și apele zbuciumate ale sudului înghețat. Printre imaginile descrise: „femeia care poposește în valuri muntoase”, „imensa ființă marină care se scufundă în abis”, dar și „o mare înghețată de pia” – cu termenul *pia* fiind asociat cu rădăcina de arrowroot, care, când este rasă, seamănă cu zăpada.
De asemenea, expresia „Te tai-uka-a-pia” – „oceanul înghețat” – pare să indice o cunoaștere intuitivă a regiunii antarctice, mult înainte de explorările europene. Conform viziunii echipei de cercetători, aceste metafore nu sunt simple invenții, ci indicii subtile despre călătorii reale în medii reci și inospitaliere.
### Navigatori excelenți ai Pacificului
Este bine cunoscut faptul că polinezienii au fost navigatori excepționali, reușind să străbată mari întinderi ale Pacificului folosind cunoștințe astronomice, curenți și forma norilor. În acest cadru tradițional maritim, ideea că Hui Te Rangiora ar fi ajuns în apele antarctice nu este deloc fantezistă.
Priscilla Wehi indică faptul că „narațiunile polineziene despre navigație includ și explorarea apelor antarctice de către Hui Te Rangiora și echipajul său”, o teorie care, deși nu beneficiază de dovezi arheologice directe, merită luată în serios datorită coeziunii și simbolismului din miturile locale.
În sudul Noii Zeelande, la Bluff, există un *pou whakairo* (stâlp sculptat) ce îl reprezintă pe Tamarereti, protectorul oceanelor sudice – un alt indiciu că aceste zone îndepărtate erau cunoscute și respectate în cultura maori. Iwi-ul Ngāi Tahu, cel mai mare trib din Insula de Sud, își păstrează în continuare aceste tradiții, iar respectul pentru strămoșii navigatori rămâne puternic.
### Între legendă și realitate: o poveste contestată
Desigur, nu toți experții acceptă această teorie fără ezitare. Anumiți critici, printre care antropologul Sir Peter Buck, susțin că detaliile „antarctice” din narațiunile maori ar putea fi influențate de perioada post-colonială, atunci când contactul cu balenierii europeni și misionarii ar fi introdus concepte noi în tradițiile orale.
Buck menționa în *Vikings of the Sunrise* că, „dacă detaliile acestor călătorii către sud sunt într-adevăr pre-europene
