Manevra de la Flămânda, o operațiune controversată. „Dacă continuai, eram pierdut”

Manevra militară de la Flămânda, din toamna anului 1916, prin care trupele române conduse de generalul Alexandru Averescu au încercat să treacă Dunărea, pentru a ataca din spate forțele bulgaro-germane din Dobrogea, rămâne în continuare un subiect analizat de istoricii militari. Care a fost impactul operațiunii? De ce a eșuat? Cum au privit germanii manevrele lui Averescu?

La puține zile după ce a intrat în Primul Război Mondial, România se afla într-o situație grea. După ce, la 27 august 1916, Armata Română a intrat în Transilvania, fără să întâmpine o mare rezistență, a urmat o contraofensivă a trupelor Puterilor Centrale.

Spre surprinderea României, atacul forțelor bulgaro-germane de la Turtucaia s-a încheiat cu un adevărat dezastru pentru soldații români, iar panica s-a instalat imediat în București, dar și în restul țării.

Regele Ferdinand I, la sfat cu generalul Alexandru Averescu

Cu majoritatea forțelor combatante angrenate în lupte în Transilvania, România devenea tot mai expusă atacurilor dinspre frontiera sudică. Situația era gravă, dar putea să devină catastrofală pentru țară. În acest context, la 7 septembrie 1916, Regele Ferdinand I se întâlnește la Periș cu generalul Alexandru Averescu, pentru a-i asculta părerea privitoare la acțiunile militare pe care Armata Română trebuia să le întreprindă pentru a ieși din situația de criză în care se afla.

Averescu a venit cu o propunere nouă, care nu era pe placul Marelui Cartier General al Armatei Române. Astfel, el a susținut că ofensiva din Transilvania trebuie oprită, iar, în sud, trebuie constituită o forță armată puternică pentru a trece la ofensivă împotriva Bulgariei.

Averescu susținea că manevra putea să pună capăt temerilor că Bucureștiul urma să fie ocupat de bulgari, iar obținerea unei victorii împotriva trupelor bulgaro-germane conducea la refacera moralului soldaților români. Ferdinand a aprobat planul lui Averescu și l-a numit pe general la comanda Armatei a III-a, ce apăra frontiera din sud a țării.

Alternativa propusă de Constantin Prezan

A doua zi după întâlnire, armatele române, care înaintau în Transilvania, au primit ordin să-și „suspende deocamdată” ofensiva. O serie de divizii urmau a fi mutate în sudul țării, la frontiera cu Bulgaria.

Averescu considera că Armata Română nu putea desfășura acțiuni ofensive atât în nord, cât și în sud, din cauza resurselor limitate. De o altă părere era generalul Constantin Prezan, care a propus întărirea Armatei a III-a doar cu o divizie, maxim două, transferate de la trupele ce luptau în Transilvania, iar restul armatei trebuia să își continue înaintarea cu scopul de ajunge la râul Mureș, mișcare ce scurta linia frontului și permitea crearea unor rezerve militare.

Planul lui Averescu, aprobat de rege și de primul-ministru

Până la urmă, Regele Ferdinand I și prim-ministrul Ionel Brătianu au hotărât să urmeze sfatul generalului Alexandru Averescu, care a fost numit la comanda unui nou grup de armate, denumit Sud, și i s-a ordonat să treacă la ofensivă împotriva trupelor bulgaro-germane din Dobrogea cu scopul de a le distruge. Pentru ofensivă urmau să fie transferate în subordinea lui Averescu patru noi divizii, din care trei urmau să fie transferate din Transilvania.

Pe 17 septembrie 1916, Averescu a înaintat conducerii Armatei Române un amplu plan care prevedea un atac bifurcat. Astfel, Armata Dobrogei urma să lanseze o ofensivă în același timp în care un nou grup de luptă, format din cinci divizii, urma să traverseze Dunărea în zona satului Flămânda, aflat la sud de București.

Odată ajunse pe teritoriul Bulgariei, soldații români atacau din spate forțele bulgaro-germane ce pătrundeau tot mai adânc în Dobrogea. Pentru traversarea Dunării, urma să fie construit un pod de pontoane. În dimineața zilei de 1 octombrie, primele trupe române au trecut Dunărea, la bordul unor mici ambarcațiuni. Tot în acea dimineață, a început și construcția podului de pontoane, care în ciuda bombardamentelor aviației germane, a fost terminat spre seară.

Manevra de la Flămânda, schimbată din cauza vremii

Totul avea însă să se schimbe odată cu înrăutățirea vremii. Chiar în acea noapte a avut loc o furtună puternică care a rupt podul de pontoane, dar chiar și așa inginerii români l-au reparat în dimineața zilei de 2 octombrie. Furtuna a adus cu ea și creșterea nivelului Dunării, de care au profitat vasele inamice, acestea au reușit să treacă de protecția podului. Navele austro-ungare s-au apropiat din amonte de pod și l-au bombardat puternic.

În acest timp, Alexandru Averescu a raportat întreaga situație către Marele Cartier General al Armatei Române. El a propus două soluții: fie continuarea acțiunii în ciuda tuturor riscurilor, fie suspendarea lor împreună cu menținerea unui cap de pod pe teritoriul Bulgariei, urmând ca operațiunea să se reia atunci când era asigurată securitatea podului. Marele Cartier General, dar și Regele Ferdinand I au optat pentru ultima variantă. Nici aceasta nu a mai fost pusă în practică.

Pe când era în plină desfășurare Manevra de la Flămânda, armatele române din Transilvania, slăbite de transferul de forțe către sudul țării, erau atacate masiv de către Armata a IX-a germană, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. Pe 3 octombrie 1916, Averescu a primit ordin să retragă toate trupele și să trimită două divizii în Transilvania. Aveau să urmeze și altele.

Mackensen către Averescu: „Dacă continuai, eram pierdut”

Transferul diviziilor române din nord în sud a slăbit considerabil armatele române ce luptau în Transilvania, Armata I-a și Armata a II-a, iar acest lucru s-a văzut odată cu începerea atacului german. Practic, patru dintre diviziile care trebuiau să lupte în Transilvania au fost timp de o lună pe drumuri, din Transilvania până la Dunăre și înapoi. Pe altă parte, dacă manevra ar fi reușit, trupele române din Bulgaria ar fi purtat lupte aprige și nu ar mai fi putut să vină în sprijinul forțelor române din Transilvania ce erau atacate de germani și austrieci.

La începutul anului 1918, Alexandru Averescu s-a întâlnit cu generalul german Mackensen, cel care a condus trupele bulgaro-germane în atacul asupra României din 1916. Generalul german i-a spus lui Averescu ce a crezut despre Manevra de la Flămânda: „Știi dumneata că, dacă continuai, eram pierdut”. Când generalul român i-a explicat că situația din Transilvania a determinat oprirea operațiunii, Mackensen a replicat: „Ați fi avut vreme, după ce m-ați fi nimicit!”

Vă mai recomandăm să citiți și:

Nicolae Ceaușescu, ultima vânătoare. „Trăgea în tot ce mișcă”

Mihail Sadoveanu, în Războiul Balcanic: „ Într-un marș fulgerător, am călcat țara bulgărească”

1 decembrie 1918, Ferdinand I și Regina Maria revin în București. „Ne întorsesem ca Rege și Regină a tuturor românilor”

O confruntare istorică, Petre P. Carp se opune Regelui Ferdinand: „Am trei fii, îi dau Majestății Voastre să se bată şi să moară, iar eu…”



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.