Centrul Galaxiei Noastre, un „Măcinător de Stele”: Cum Găurile Negre Consuma Sistemele Stelare
Un nou flux de descoperiri astronomice scoate în evidență natura tumultoasă și enigmatică a nucleului galactic al Căii Lactee. În centrul galaxiei, unde se află Sagittarius A* (SgrA*), o gaură neagră supermasivă cu o masă de aproximativ patru milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui, astronomii au observat un fenomen fascinant, dar terifiant: dispariția sistematică a unor categorii de stele. Un studiu recent realizat de cercetători din Cehia și Germania și publicat în revista Astronomy & Astrophysics oferă o explicație revoluționară pentru acest mister cosmic.
Un Peisaj Cosmic Agitat
Nucleul galaxiei noastre reprezintă un mediu extrem, dominat de forțe gravitaționale enorme și o densitate de materie considerabil mai mare decât în alte părți ale Căii Lactee. Aici, totul este influențat de atracția acestei găuri negre imense, iar traiectoriile stelelor sunt distorsionate sau chiar brusc întrerupte. Cu toate că acest peisaj tumultuos există, astronomii au observat un aspect surprinzător: aproape absența stelelor masive de tip O, în timp ce stelele de tip B sunt destul de frecvente.
Stelele de tip O și Stelele de tip B
Stelele de tip O și B sunt stele tinere, fierbinți și luminoase, formate din straturile dense de gaz interstelar. Diferența principală între ele este masa:
– Stelele de tip O sunt cele mai mari și cele cu cea mai scurtă durată de viață, având între 15 și 100 de mase solare și trăind doar între 3 și 5 milioane de ani.
– Stelele de tip B sunt mai puțin masive (între 2,5 și 15 mase solare) și pot supraviețui până la 50 de milioane de ani.
Potrivit modelului propus de echipa cehă-germană, aceste stele sunt atrase de intensele forțe gravitaționale generate de SgrA*. Odată ce ajung prea aproape, au loc evenimente catastrofale. Stelele de tip O, din cauza masei lor mari și apropierii de gaura neagră, sunt distruse aproape imediat, uneori colapsând în găuri negre stelare sau fiind dislocate ireversibil. În schimb, stelele de tip B, care sunt mai puțin masive, reușesc să supraviețuiască o perioadă mai lungă, unii dintre ele fiind chiar expulsate din centrul galactic cu viteze de mii de kilometri pe secundă, devenind ceea ce astronomii denumesc “stele hiperviteze”.
Un Cimitir de Găuri Negre
Atunci când stelele masive de tip O se dezintegrează sau colapsează în apropierea SgrA*, ele contribuie la formarea unei „mormânt” invizibil de găuri negre stelare în centrul galactic. Acest lucru ar putea explica densitatea neobișnuit de mare de obiecte compacte observate în această zonă și absența paradoxală a celor mai masive stele observabile.
Pavel Kroupa, coautor al studiului și cercetător la Universitatea Charles din Praga, subliniază că aceste concluzii oferă nu doar o explicație pentru structura stelelor din centrul galactic, ci și o nouă viziune asupra modului în care găurile negre influențează formarea, evoluția și dispariția stelelor în mediul lor înconjurător.
O Distribuție Atipică a Găurilor Negre
Un alt rezultat interesant al studiului este legat de distribuția găurilor negre în jurul lui SgrA*. Conform simulărilor numerice și observațiilor astronomice, densitatea acestora nu este maximă chiar în centrul galaxiei, ci mai degrabă la o anumită distanță de el, urmată apoi de o scădere. Această anisotropie gravitațională ar putea fi rezultatul interacțiunilor dinamice dintre stele, găuri negre și
