Lubna din Cordoba a fost una dintre personalitățile esențiale ale Al-Andalusului în perioada sa de apogeu, secolul al X-lea. Polimată, poetă și bibliotecară de frunte, Lubna a evoluat dintr-un început modest pentru a deveni unul dintre cei mai admirati savanți din Califatul Omeyyad, contribuțiile sale având o influență deosebită asupra păstrării și răspândirii cunoștințelor în Epoca de Aur a Islamului. Ca un centru intelectual al celebrei biblioteci regale Madinat al-Zahra, Lubna a întruchipat esența unei epoci în care Cordoba era un simbol al educației, toleranței și schimbului cultural.
Data exactă a nașterii Lubnei rămâne necunoscută, dar specialiștii estimează că aceasta a venit pe lume la începutul secolului al X-lea, probabil între 920 și 940 d.Hr., în timpul domniei califului Abd al-Rahman III. Rădăcinile sale au fost umile – unele surse sugerează că s-a născut în sclavie sau într-o familie defavorizată, în timp ce altele indică faptul că a fost o orfană adoptată la curtea califală. Cert este că inteligența și curiozitatea sa au făcut-o remarcată încă din copilărie.
Califatul Omeyyad, care a condus Al-Andalus (Spania și Portugalia de azi), a pus accent pe cunoaștere ca fundament al conducerii. Sub Abd al-Rahman al III-lea și succesorul său Al-Hakam al II-lea, Cordoba a devenit un melting pot cultural, în care musulmani, evrei, creștini și savanți din întreaga Mediterană au colaborat. În acest cadru, talentul Lubnei a înflorit.
Apreciind abilitățile ei, curtea a investit în educația sa. Tânăra a învățat gramatica arabă, poezia, matematica și științele, specializându-se în cele din urmă în al-kitaba (arta scrierii). Maestria ei în caligrafie și transcrierea manuscriselor a captat atenția califului Al-Hakam al II-lea, un avid iubitor de cărți care, ulterior, îi va delega cel mai prețios proiect al său: biblioteca regală din Madinat al-Zahra.
Până în anii 950, Lubna a obținut un rol de scrib și secretar în administrația califală, devenind ulterior un ambasador cultural, călătorind în locuri îndepărtate precum Cairo, Bagdad și Damasc pentru a cumpăra manuscrise rare. A negociat cu savanți, comercianți și călugări, întorcându-se în Cordoba cu o diversitate de comori, de la tratate filosofice grecești la texte medicale persane.
Abordarea sa lingvistică i-a permis să colaboreze la traducerea lucrărilor din siriacă, greacă și latină în arabă, asigurându-le supraviețuirea și accesibilitatea. Împreună cu contemporani precum medicul și diplomat evreu Hasdai ibn Shaprut, Lubna din Cordoba a pus bazele unui centru de traducere și învățământ care, prin amploarea sa, a concurat direct cu faimoasa Casa a Înțelepciunii (Bayt al-Hikma) din Bagdad – cel mai important centru academic, de traduceri și studii științifice din lumea islamică medievală, fondat în secolul al IX-lea de califul abbasid Al-Ma’mun, unde savanți din diverse culturi au studiat și tradus lucrări fundamentale din greacă, persană și sanscrită, transformând-ul în epicentrul cunoașterii globale până la distrugerea sa de către mongoli în 1258. Eforturile sale au salvat operele lui Euclid, Aristotel și Galen, punând bazele gânditorilor Renașterii europene de mai târziu.
Cea mai mare realizare a Lubnei a fost gestionarea bibliotecii regale de la Madinat al-Zah.
