Revizuirea Liniei Kármán: Este timpul să redefinim limita către spațiul cosmic?
De mai bine de șase decenii, Linia Kármán – stabilită convențional la o altitudine de 100 de kilometri deasupra nivelului mării – a fost recunoscută pe plan internațional ca limita oficială dintre atmosfera Pământului și spațiul cosmic. Cu toate acestea, un nou studiu efectuat de astrofizicianul Jonathan McDowell de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică sugerează o redefinire radicală a acestei frontiere cerești. Potrivit cercetărilor sale, spațiul cosmic „autentic” începe cu aproximativ 20 de kilometri mai jos, la 80 de kilometri altitudine.
Argumentele pentru această potențială modificare nu sunt doar abstracțiuni academice. Acestea au atât bază științifică solidă, cât și implicații istorice și legale semnificative pentru industria aerospațială și contextul geopolitic al explorării spațiale.
Linia Kármán – între simbol și realitate
Linia Kármán a fost stabilită la începutul erei spațiale ca o convenție bazată pe calculul în care un vehicul zburător trebuie să atingă viteza orbitală pentru a se menține la altitudine fără a depinde de aripi. La 100 km deasupra Pământului, aerul este atât de subțire încât acest prag a fost considerat logic pentru a separa zborul aerodinamic de cel orbital.
Cercetarea lui Jonathan McDowell oferă o comparație între această teorie conceptuală și datele practice obținute din monitorizarea traiectoriilor a peste 43.000 de sateliți, realizată de Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospațială (NORAD). Concluziile sale, publicate în prestigioasa revistă Acta Astronautica, sugerează că fenomenele atmosferice, comportamentul meteoriților și orbitele celor mai joase sateliți susțin schimbarea limitei spațiale la 80 km.
80 km: o definiție mai apropiată de realitatea fizică
Potrivit lui McDowell, linia de 80 km coincide cu altitudinea mezopauzei – cea mai rece zonă a atmosferei Pământului – dar și cu regiunea în care majoritatea meteoriților încep să ardă la contactul cu aerul. De asemenea, la această înălțime, capacitatea avioanelor convenționale de a opera se încheie, iar doar vehicule propulsate pot continua traiectoria ascendentă.
În plus, autorul reamintește că în anii 1950, Forțele Aeriene ale SUA ofereau piloților „Aripi de astronaut” dacă depășeau altitudinea de 80 km, semn că această limită a fost, din punct de vedere istoric, acceptată ca începutul incursiunii în spațiu.
Implicațiile redefinirii Liniei Kármán
Deși pare a fi o chestiune tehnică, redefinirea limitei spațiului la 80 de kilometri are repercusiuni directe asupra unui număr mare de subiecte din domeniul juridic, economic, tehnologic și geopolitic.
1. Statut legal și jurisdicție
Dacă spațiul cosmic începe mai jos decât se considera anterior, acest fapt ar putea influența modul în care este definită suveranitatea statelor asupra spațiului aerian. Zonele din apropierea noii limite ar putea fi supuse reglementărilor internaționale pentru spațiu, schimbând astfel dinamica supravegherii și autorizării misiunilor suborbitale.
2. Recunoaștere profesională
O componentă esențială a definiției spațiului este reprezentată de recunoașterea profesională. De exemplu, piloții Blue Origin și Virgin Galactic, care ajung la altitudini între 80 și 100 km, ar putea fi recunoscuți oficial ca astronauți conform noii delimitări.
3. Implicații comerciale și pentru turismul spațial
Accesul la înălțimea de 80 km este mult mai ușor de realizat pentru misiuni comerciale în comparație cu cea de 100 km. Astfel, turismul spațial – în plină expansiune
