„La vie en rose” a fost doar un cântec. Edith Piaf, vrăbiuța muzicii franceze, a avut o viață tristă

Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele. Este una dintre frazele memorabile rămase în literatura universală, frază care apare în cartea „Ferma Animalelor” scrisă de George Orwell.

Plecând de la această sintagmă, putem încerca o exprimare puțin forțată spunând că toți oamenii sunt talentați, dar unii sunt mai talentați decât ceilalți. Mult mai talentați, atât de talentați încât s-ar crede că darurile primit sunt cumva supra omenești, iar anumite talente apar o dată într-o viață. Și nu cunoaștem formula pe baza căreia omul este înzestrat cu un anumit dar.

Nu știm dacă talentul apare pentru a compensa o viață a cuiva trăită în chinuri, pentru a compensa niște lipsuri, ori un handicap. Cert este că omenirii i s-a dat de-a lungul timpului ocazia de a se bucura de mii și mii de personalități care au îmbogățit sferele culturii, ale artei sau ale științei prin contribuțiile pe care acestea ni le-au adus nouă, tuturor.

O pledoarie puțin cam lungă despre talentul care-i alege pe oameni sau talentul trimis oamenilor de Dumnezeu, de Univers, însă aflând o poveste precum aceea a renumitei Edith Piaf, e lesne de înțeles de unde ideea legii compensației. Unii au prea mult din ceva, și prea puțin din altceva.

Iadul copilăriei și al adolescenței lui Edith Piaf

Această femeie a trăit un mic infern, copilăria ei, viața ei fiind precum poeziile sumbre, deprimante ale lui Tudor Arghezi, parcursul trăit de mica mare franțuzoaică se pliază perfect pe versurile poetului român: din bube, mucegaiuri și noroi, Iscat-am frumuseți și prețuri noi.

Edith Piaf s-a născut și a copilărit într-un mediu insalubru, în zone mizere și decadente ale Parisului. S-a născut la 15 decembrie 1915, pe stradă, venind pe lume cu ajutorul unui polițist inimos. Mama lui Edith Giovanna Gassion era o femeie cu un destin ratat. Alcoolică, prostituată, total nefericită. Și-a abandonat fetița imediat după ce a născut-o, lăsând-o în grija bunicii materne, într-o dărăpănătură plină de mucegai, râie, purici și gândaci. După un timp, micuța a fost preluată de bunica paternă,  matroana unui bordel. Aici, copila era îndrăgită de tinerele dădătoare de plăceri care au făcut chiar un gest remarcabil, nobil, în momentul în care Edith și-a pierdut vederea, din cauza unei afecțiuni numită keratită.

Din dorința de a o ajuta să-și revină, au strâns bani și au trimis-o într-un pelerinaj, sperând că rugăciunile o vor ajuta să își revină. În mod miraculos, și fără explicații științifice, după aproape patru ani i-a revenit vederea. O minune Dumnezeiască, ar spune credincioșii, o întâmplare ce sigur are explicații științifice, ar comenta, la rândul lor, ateii.

La 17 ani rămâne însărcinată și naște o fetiță

Un timp, Edit Piaf a locuit în rulota tatălui ei, angajat la un circ ambulant, dar pentru că veniturile lui nu reușeau sub nicio formă să le asigure celor doi un trai, nu decent, dar măcar aflat la limita limitelor subzistenței, micuța Edith a început să cânte la colțuri de stradă, cerșind mila și banii trecătorilor. Deși în Franța, în acea perioadă, era ilegal cântatul pe străzi, Edith s-a împrietenit cu polițiștii care patrulau în zonele în care ea performa, aceștia permițându-i să cânte în continuare pentru a câștiga bani. Au fost primele ei intersectări cu muzica și experiențele care aveau să adauge file noi în viața tragică a artistei.

La 17 ani rămâne însărcinată și naște o fetiță pe care o numește Marcelle. Dar micuța avea să moară de meningită la doar doi ani, moment peste care Edith nu a putut trece cu ușurință, intrând într-o depresie profundă accentuată și de faptul că este părăsită de tată.

Confuză, singură, deznădăjduită, Edith Piaf se alătură lumii decadente a societății pariziene, societate formată din prostituate, drogați, vagabonzi și proxeneți, reușind să se păstreze, totuși, pe o linie de plutire datorită faptului că în continuare cânta. Cânta pentru a se întreține.

Cum a fost descoperită Edith Piaf?

Începând cu anul 1935, viața lui Edith Piaf se va schimba, muzica devenind traiectoria ei clară.

A fost remarcată pe stradă de Louis Leplee, proprietarul unui club de noapte aflat pe Champs-Élysées, club frecventat de oameni din toate categoriile sociale. Louis Leplee a convins-o pe Edith să renunțe la stilul de viață pe care-l avea, oferindu-i oportunitatea de a cânta în cabaretul său. Era micuță de înălțime, avea doar 142 cm, astfel că Leplee a numit-o „La Mome Piaf” (Vrăbiuța), poreclă ce i-a rămas până în 1963, anul morții artistei. Leplée s-a dovedit a fi un foarte bun impresar, reușise să o promoveze atât de bine, încât barul său devenise neîncăpător, printre cei care veneau s-o asculte pe Edith aflându-se și multe celebrități ale vremii, inclusiv actorul și cântărețul Maurice Chevalier.

În această perioadă, este invitată la radio și reușește prin intermediul impresarului radio Jacques Canetti să scoată pe piață primul ei disc muzical, pe care era imprimată melodia La foule. La 6 aprilie 1936, Louis Leplée este asasinat, iar printre suspecții principali se afla chiar Édith. Numele ei fusese atât de des publicat în presa franceză în cazul Leplee, astfel încât în momentul în care anchetatorii au decis să o scoată de pe lista suspecților, Edith Piaf era deja populară, iar publicul a simpatizat cu ea într-un mod neașteptat.

Iubirile nenumărate ale lui Edith Piaf

Urmează o perioadă benefică pentru La Mome Piaf. Un nou disc, Mon legionnaire, care-i evidențiază și mai mult calitățile vocale, dar și un șir de povești de iubire, bărbați care se îndrăgostesc irecuperabil de artistă și care ajung, mulți dintre ei, să fie părăsiți de Edith în favoarea unor noi răsărituri amoroase și emoții trăite uneori scurt, dar intens. Edith Piaf s-a iubit cu un actor de cinema, Paul Meurisse, cu un compozitor, Michel Emer (acesta îi va compune melodiile L’accordéoniste și Le disque usé, cu un textier, Henri Contet, cu un pianist, Norbert Glanzberg, cu un cântăreț debutant, Yves Montand, cu un boxeur, Marcel Cerdan (marea dragoste a lui Edith Piaf, pe care artista-l numise „le meilleur amant du monde” – „cel mai bun amant din lume”), cu un actor și cânăreț american de origine ruso-poloneză, Eddie Constantine.

Lista amanților va fi completată în 1952 de textierul Jacques Pills care-i devine soț până în anul 1956, când Piaf se îndrăgostește din nou, de data aceasta în mrejele ei căzându-i un cântăreț de origine greacă, Georges Moustaki, alături de care va cunoaște succesul răsunător cu piesa Milord. La 9 octombrie 1962, Edith Piaf se căsătorește pentru a doua oară, alesul fiind cu tânâr de doar 26 de ani, Theophanis Lamboukas, bărbatul care încheie lista cuceririlor cântăreței.

A salvat 200 de prizonieri

În perioada în care Edith Piaf era pe val  cu melodii precum Le vagabond, Le chasseur de l’Hôtel  sau Les histoires de coeur, Franța intră sub ocupația nazistă, iar Edith dovedește un spirit revoluționar și patriotic atunci când decide să se alăture Mișcării de Rezistență.

Vrăjiți de vocea și de muzica ei, naziștii o invită să concerteze la Berlin, invitație pe care artista nu o refuză, făcând o mișcare inteligentă prin decizia ei și evitând astfel posibilele probleme pe care le-ar fi avut dacă-i refuza pe ofițerii germani. În Berlin, Piaf nu doar că a cântat și i-a încântat pe nemți, dar a folosit prilejiul pentru a scote din țară și aduce în Franța aproape 200 de prizonieri de război, furnizându-le acte de identitate false.

Marea iubire a lui Edith Piaf

În anul 1946, Edith Piaf a trecut oceanul pentru prima dată, ajungând în SUA cu patru dintre colaboratorii ei fideli – pianistul Robert Chavigny, acordeonistul Marc Bonel, impresarul  Barrier și textiera Marguerite Monnot, într-un turneu magic, în care-și dovedește încă o dată talentul incontestabil.

La 27 octombrie 1949, marea ei iubire Marcel Cerdan moare într-un accident aviatic, traumă peste care Edith Piaf trece cu greu și care o inspiră în arta creației, scriind versurile melodiei compuse de Marguerita Monnot, L’hymne à l’amour. În 1951 înregistrează mai multe succese muzicale, piesele  care i-au cucerit pe fanii ei fiind Jézebel, scrisă de Charles Aznavour și Je t’ai dans la peau, compusă de Gilbert Bécaud pe un text de Jacques Pills . Urmeză multe turnee, dintre care cele în New York, Mexico City, Rio de Janeiro sau Paris.

Edith Piaf a fost dependentă de droguri și alcool

La fel ca mama ei, Edith s-a luptat cu dependența de droguri și alcool, care i-au afectat foarte mult atât viața personală, cât și cea publică.

A suferit de artrită reumatoidă, de insomnii, în urma unui accident de mașină pe care l-a avut în 1957 a rămas cu dureri insuportabile care au aruncat-o și mai mult în patima medicamentelor.

A fost supusă unor serii de intervenții chirurgicale, printre care și o operație de pancreatită. Abuzul de alcool i-a declanșat un ulcer la stomac care i-a devastat și mai mult sănătatea.

A leșinat pe scenă

În debutul anului 1959, Édith concertează la New York, dar aproape de finalul spectacolului i se face rău și leșină pe scenă, sub privirile șocate ale publicului american. În 1961, marchează un nou success, în cadrul concertului de la sala Olympia, interpretând iconica piesă Non, je ne regrette rien. Un an mai târziu, se îmbolnăveşte de bronhopneumonie, iar la 10 octombrie 1963, epuizată fizic și psihic, Vrăbiuța Edith Piaf moare în urma unei hemoragii interne declanşate de insuficienţa hepatică provocată de abuzurile de medicamente şi alcool.

Artista a fost înmormântată în cimitirul „Pére Lachaise” din Paris, în prezenţa a peste 40.000 de oameni, pe străzile pariziene strângându-se în ziua înmormântării ei aproape 160.000 de admiratori.

Inspirat din viața cântăreței franceze, în 2007 a fost lansat pe marile ecrane filmul „La vie en rose”, care i-a avut în rolurile principale pe actorii Marion Cotillard și Gerard Depardieu. Producția cinematografică, în regia lui Olivier Dahan, a câștigat două Oscaruri, patru premii BAFTA și cinci premii Cesar. Pentru interpretarea rolului său, Marion Cotillard a devenit prima actriță franceză care a câștigat un Oscar pentru un rol în limba natală.

Surse:

https://www.discoverwalks.com/blog/france/top-10-interesting-facts-about-edith-piaf/

https://www.britannica.com/biography/Edith-Piaf

Vă mai recomandăm să citiți și:

Edith Piaf, „mica privighetoare” care a cucerit o lume întreagă

Marlene Dietrich, actrița de origine germană care putea să frângă inima oricui

Moulin Rouge, spectacolul de cabaret care atrăgea artiști legendari

Joan Crawford, actriță adorată și mamă imperfectă



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.