Khufu (Cheops), arhitectul celebrei Piramide de la Giza, caracterizat de Herodot ca un conducător crud

Khufu (Cheops), arhitectul celebrei Piramide de la Giza, caracterizat de Herodot ca un conducător crud

Khufu, Faraonul Marii Piramide: Istorie, Realizări și Controverse

Khufu, cunoscut și sub denumirea elenizată Cheops, a fost al doilea conducător al celei de-a patra dinastii a Egiptului Antic din perioada Vechiului Regat, având domnia între anii 2589 și 2566 î.Hr. Indiscutabil, Khufu a devenit o figură emblematică a Egiptului antic, fiind cel care a ordonat edificarea Marii Piramide de la Giza – una dintre cele șapte minuni ale lumii antice și singura care încă se menține până în prezent.

Ascensiunea la tron și originea regală

Khufu a venit pe lume în mileniul al III-lea î.Hr. ca progenit al faraonului Sneferu – întemeietorul celei de-a patra dinastii – și al reginei Hetepheres I. Succesiunea sa la tron a fost una naturală, fiind parte a unei dinastii consolidate care a marcat o epocă de vârf în arhitectura monumentală egipteană. Se crede că a avut două soții: Meritites I, care i-a dăruit moștenitori direcți precum Djedefre și Khafre, și Henutsen, posibil mamă a altor copii regali. În total, a fost părintele a 16 copii, ceea ce i-a permis să își asigure o descendență durabilă.

Construcția Marii Piramide din Giza

Realizarea care a consacrat-o pe Khufu este, fără îndoială, Marea Piramidă din Giza. Acest colos arhitectural a fost ridicat într-un interval estimat de 20 de ani și reprezintă una dintre cele mai impresionante lucrări realizate de om. Cu o înălțime inițială de aproximativ 146,6 metri (astfel măsoară azi circa 138,8 metri din cauza eroziunii vârfului), piramida a fost cel mai înalt monument de pe planeta noastră timp de peste 3.800 de ani.

Evaluată la 5,7 milioane de tone, această construcție este alcătuită din aproape 2,3 milioane de blocuri de calcar și granit, fiecare având o greutate medie de 2,5-3 tone. Materialele erau adesea transportate de la distanțe considerabile, unele din cariere aflate la peste 800 de kilometri depărtare. Teoriile contemporane sugerează că blocurile ar fi fost transportate prin sănii trase pe nisip umed, iar ridicarea lor s-ar fi realizat probabil printr-un sistem complex de rampe, pârghii și role.

În contrast cu percepția populară promovată de istoricii antici ca Herodot, se consideră că piramida nu a fost construită de sclavi, ci de dezenas de mii de muncitori calificați, organizatori și meșteșugari, mobilizați în cadrul unei forțe de muncă sezoniere, bine hrănită și îngrijită corespunzător.

Reprezentări și moștenire artistică

Cu toate că a edificat una dintre cele mai mari structuri de pe glob, reprezentările vizuale ale lui Khufu sunt extrem de rare. Singura statuetă cunoscută a faraonului, descoperită în 1903 în Abydos, are o înălțime de doar 7,5 cm și îl prezintă într-o poziție așezată, purtând coroana roșie a Egiptului de Jos.

Comerțul și relațiile externe

Domnia lui Khufu a fost de asemenea caracterizată prin contacte comerciale semnificative. Un exemplu notabil este schimbul cu orașul Biblos (în actualul Liban), de unde egiptenii importau lemn de cedru. Acest material era deosebit de valoros pentru construcția navelor, în special a celor funerare, dintre care unele au fost descoperite în apropierea Piramidei din Giza.

Controverse și imagine contradictorie

Imaginea postumă a lui Khufu a fost adesea contestată. Herodot, scriitor grec din secolul al V-lea î.Hr., îl descria pe faraon ca pe un tiran nemilos, acuzându-l că a supus poporul său la muncă grea și că și-ar fi prostituat propria fiică.