Un individ controversat: Ioan Cantemir Câmpineanu și excentricitățile sale
Istoria a fost influențată de personalități complexe, a căror comportare a generat controverse de-a lungul timpului. Un astfel de exemplu este judecătorul Ioan Cantemir Câmpineanu, al cărui mod de viață a atrat atenția opiniei publice, de multe ori într-un mod negativ. Povestea sa a fost menționată de Constantin Argetoianu în „Amintirile” sale, fiind cunoscut pentru întâmplările neobișnuite pe care le-a provocat.
Ioan Cantemir Câmpineanu provenea dintr-o familie de renume, fiind fiul lui Ion Câmpineanu, primul guvernator al Băncii Naționale a României. În ciuda originii sale deosebite, tinerețea lui a fost marcată de escapade atipice. După decesul tatălui său, Câmpineanu a părăsit căminul pentru a „căuta femei și a juca table”, un comportament care a reamintit de experiențele lui Argetoianu, dar considerat de acesta mai puțin înțelept.
Ciudățeniile din cariera de judecător
Continuând o carieră în justiție, Câmpineanu a câștigat notorietate pentru excentricitățile sale. Argetoianu relatează că, deși avea o logică bine definită, Câmpineanu manifesta o antipatie față de avocații care pledau prelungit, ajungând chiar să-și încheie cariera judiciară printr-o demisie surprinzătoare anunțată în timpul unei ședințe.
După ce a abandonat magistratura, conflictele personale ale lui Câmpineanu au continuat. S-a judecat repetat cu mama sa pentru pensie alimentară, escaladând disputa în public. În mod mai puțin obișnuit, era cunoscut pentru publicarea pledoariilor sale în broșuri, pe care le expedia prietenilor.
Aventuri și ultimele zile
Pasiunea sa pentru aventură s-a manifestat după ce a moștenit averea familiei. A călătorit mult și a trăit peripeții, inclusiv un naufragiu în Oceanul Indian, pe care l-a descris într-o manieră vibrantă și captivantă. Spre sfârșitul vieții, Câmpineanu și-a petrecut zilele într-un mod bine organizat, dar solitar, fiind cunoscut pentru impunerea unor reguli stricte de vizitare în apartamentul său din București și pentru mesele solemnă pe care le lua la Capșa, purtând mănuși.
Ioan Cantemir Câmpineanu a rămas o personalitate enigmatică, al cărui destin a fost marcat de contraste și alegeri neobișnuite, trecând de la o viață tumultoasă la o bătrânețe calmă, dar obscură. Argetoianu reușește să contureze un portret fascinant al acestui individ excentric, oferind în același timp o perspectivă asupra unei perioade pline de transformări în istoria României.
